UN COMENTARIU DEUTSCHE WELLE SEMNAT DE HORAȚIU PEPINE:
Marea problemă a programului de guvernare al noului PNL prezentat sâmbătă este că nu se deosebeşte prea mult de politica guvernului Ponta.
Nu putem discuta programul în întregul său, dar dacă ne referim la două capitole legate de dezbaterea politică imediată, fiscalitatea şi energia, atunci vom găsi mai multe asemănări decât deosebiri. Ce-i drept, nu e obligatoriu ca partidele să se deosebească radical, dar dacă nu sunt capabile de cooperare, atunci ele nu vor face decât să îngroaşe chestiunile marginale şi politicianiste.
De exemplu, guvernul Ponta propune scăderea generală a TVA de la 24% cât este în prezent la 20% din 2016. De asemenea, s-ar aplica TVA-ul redus (9%) la mai multe categorii de alimente: carne, peşte, legume. În fine, din 2018, TVA-ul „general” ar trebui să scadă, în optica Guvernului, la 18%.
Ce propun liberalii? În noul program de guvernare, TVA ar scădea de la 1 ianuarie 2016 la 19%. De asemenea liberalii au admis necesitatea unei taxe mai mici pentru alimente, dar nu precizează nivelul de taxare. Un guvern PNL ar pregăti însă un nou cod fiscal cuprinzător care intra în vigoare din 2017.
Guvernul propune de pe acum scăderea cotei de impozit pe profit şi pe venit de la 16% la 14% începând cu 2019, în timp ce PNL doreşte păstarea cotei de 16%, dar, în acelaşi timp, generalizarea ei pentru toate tipurile de taxe şi impozite. În linii mari, regăsim în noul program cele mai multe elemente ale programului economic PDL cu care s-a prezentat în ultimele alegeri. Între timp, însă, PSD-ul trecut prin USL a devenit tot mai liberal în aşa chip, încât, astăzi, ne găsim în faţa a două oferte care trebuie analizate în detaliile lor cele mai mici, căci filosofia lor pare identică: ele încearcă să uşureze povara fiscală asupra consumului, asupra muncii şi capitalului şi să suplinească diferenţa prin creşterea economică. De asemenea liberalii susţin, ca şi social-democraţii, că România nu trebuie să mai mizeze de aici înainte pe salariile mici ca factor de competitivitate. Adevărata dezbatere nu va mai avea loc la nivelul concepţiei generale, ci la nivelul cifrelor. Iar la acest capitol, programul PNL este deocamdată incomplet, căci amână dezbaterea pentru 2017.
Cu toate acestea, fiecare parte a catalogat programul adversarilor drept inadmisibil. În opinia prim-vicepreşedintelui PNL, Cătălin Predoiu, propunerile Guvernului sunt ”riscante, nechibzuite” şi ”nu au alt scop decât de a pârjoli terenul în faţa adversarului politic”.Ce-i drept PSD şi-a lansat codul fiscal înaintea programului PNL cu intenţia, destul de transparentă, de a-i eclipsa pe opozanţi, dar, în cele din urmă, acest fapt e secundar. La rândul ei, purtătoarea de cuvânt a PSD, Gabriela Firea, consideră că programul de guvernare lansat sâmbătă de PNL este ”total lipsit de credibilitate”.
În realitate, asemănările dintre cele două programe predomină, radicalitatea declaraţiilor părând mai curând comică. Este elocventă şi comparaţia proiectelor legate de energie. În principiu şi puterea şi opoziţia admit că este necesar ca România să conserve structura de producţie actuală foarte diversă (nuclear, hidro, cărbune, păcură, gaze naturale, eoliene). Subiectul atrage atenţia şi pentru că Guvernul a respins recent propunerile venite de la FMI şi UE de a restructura drastic minele de cărbuni, ceea ce ar putea însemna închiderea lor pe termen mediu şi lung. Guvernul dimpotrivă caută să menţină producţia sperând că ea va deveni mai rentabilă odată ce va reuşi să construiască cu capital chinezesc noi centrale pe bază de lignit. (v proiectul de la Rovinari cu China Huadian Engineering).
Liberalii admit şi ei că România ar trebui să exploateze pe mai departe cărbunele mai ales acum când problema independenţei energetice se pune cu atâta acuitate. Atâta doar că cel puţin o parte dintre ei (componenta democrat-liberală) dezaprobă investiţiile chinezeşti. Întrebarea este cu ce intenţionează ei să le înlocuiască, mai ales că marele vis american al gazelor de şist s-a risipit. La acest capitol, programul noului PNL nu spune nimic. De asemenea nu ştim ce ar face liberalii în privinţa preţului la gaze, căci, deşi pledează pentru liberalizarea preţului (ca instrument de eficientizare), ei evită să spună ce ar fi făcut astăzi în locul Guvernului.
De fapt programul PNL sună bine în multe aspecte ale sale şi are şi capitole noi de mare interes (demografia ca risc de securitate), dar rămâne prea vag. Prea multe principii şi insuficiente soluţii practice.
