Deutsche Welle despre mizeria din DNA: Tăcere lașă, apatie, servilism, evazionism

Ministrul de Justiție i-a respins pe toți cei patru candidați și procedura va fi reluată. E greu de apreciat din exterior cine ar fi potrivit să preia conducerea DNA, dar ceva tot poate fi spus. Ar fi de dorit ca viitorul procuror-șef să nu fi făcut parte din instituție. Există cel puțin un motiv foarte serios. Practicile scandaloase ale procurorilor de la DNA Ploiești nu se puteau desfășura în voie fără ca aceștia să aibă sentimentul impunității, cu alte cuvinte fără să fi primit mână liberă din partea conducerii Direcției. E imposibil de imaginat ca un procuror care percepe existența reală a controlului ierarhic să falsifice probe, să regizeze mărturii mincinoase, să-și hărțuiască victimele, așa cum s-a întâmplat la Ploiești.

Povestea e bine cunoscută grație unor înregistrări clandestine, dar ea a primit o nouă confirmare oficială, așa cum reiese din comunicatul Minsterului Public din data de 25 iulie: ”Procurori ai Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul Onea Lucian, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de participație improprie, sub forma complicității, la săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, represiune nedreaptă şi cercetare abuzivă” (www.mpublic.ro). A doua zi după acest comunicat, șefa interimară a DNA anunța la rândul ei începerea unei verificări la secția de la Ploiești, având ca obiect situația dosarelor și lucrărilor care îi privesc pe membrii familiei Cosma, victimele procurorilor inculpați (www.pna.ro).

Procurorul Lucian Onea a fost șeful DNA Ploiești și în același timp complicele procurorului subordonat Mircea Negulescu. Așa cum au putut observa cei care au urmărit înregistrările, cei doi procurori afișau calmul cinic al unor oameni perfect stăpâni pe situație și care nu aveau motive de teamă. Nu avem dovezi directe că șefa DNA Laura Codruța Kövesi cunoștea situația și închidea ochii de dragul ”rezultatelor”, dar este cert că atunci când înregistrările au ieșit la iveală, șefa DNA nu a reacționat, preferând în schimb să livreze un bilanț glorios aplaudat de toată lumea, inclusiv de șeful statului.

Există, logic vorbind, două posibilități: fie fosta șefă a DNA nu controla ce se petrece în subordinea ei, fie trecea totul cu vederea. Dar atât într-o situație, cât și în cealaltă, managementul ei era cel puțin defectuos. Întreaga ambianță din instituție părea de altfel complet viciată și după toate aparențele niciun procuror cu o poziție mai importantă nu poate pretinde azi să preia conducerea, câtă vreme s-a complăcut în acea atmosferă. Într-o anumită privință (prin tăcere lașă, apatie, servilism, evazionism) toți șefii de secție sunt părtași la degradrea dramatică a standardelor morale. Căci ce s-a petrecut la DNA Ploiești nu mai este un accident, un act impulsiv, ci o activitate sistematică și îndelungată de falsificare a probelor judiciare. Iar șefii de la Ploiești au dat mereu impresia că nu au niciun motiv să se teamă și că metodele lor sunt ”validate”. Protejați de umbrela ideologică a ”luptei împotriva corupției”, elogiați în nenumărate tribune din marile ziare ale lumii și încurajați de propria șefă să fie necruțători, procurorii DNA au tins să se creadă invulnerabili.

Prin urmare a desemna în fruntea DNA un om care s-a complăcut în ambianța instituțională care a făcut posibilă apariția unui Negulescu sau Onea ar fi un eșec anticipat. Și nu pentru că ar relua aceleași practici (nici nu ar mai fi posibil), ci pentru că niciunul dintre ei nu a dovedit tăria de caracter necesară pentru a conduce DNA în noile circumstanțe, nu mai puțin dificile decât înainte. Căci DNA va trebui să câștige nu doar adeziunea celor care au criticat instituția, ci și respectul celor care au elogiat-o. Și nu va fi deloc ușor, ținând sema de partizanatele oarbe puse până acum în mișcare.