Deutsche Welle: Cum a dat chix DNA-ul ucrainean

O „revoluție a demnității” – așa au fost numite protestele din Ucraina de la sfârșitul lui 2013 și începutul lui 2014. Poporul s-ar fi ridicat împotriva regimului corupt al președintelui Viktor Ianukovici, alungându-l de la putere. Între timp, mulți consideră că autoritățile care au urmat la conducere au tratat nedemn anchetarea bănuitelor fapte de corupție ale predecesorilor. Au loc din nou proteste față de această situație, așa cum s-a întâmplat luni. Mai mulți politicieni și activiști protestează în fața administrației prezidențiale de la Kiev față de ceea ce ei numesc „trădare”.

Milioane înghețate, din nou disponibile

Manifestațiile au fost declanșate de o relatare scurtă de la Bruxelles. Consiliul European a prelungit cu un an înghețarea conturilor a 15 persoane din Ucraina, împotriva cărora există suspiciuni de abuzare a fondurilor publice. Este vorba în primul rând de fostul președinte Ianukovici, refugiat în Rusia, și de miniștrii săi. Dar o anume persoană a fost scoasă de pe această listă a sancțiunilor: Iuri Ivaniușcenko, deputat al fostei formațiuni de guvernământ „Partidul regiunilor”.

După o așteptare de trei ani, Ivaniușcenko își poate folosi din nou milioanele aflate în conturi europene. În 2015, fostul procuror general al Ucrainei, Vitali Iarema, aprecia că ar putea fi vorba de 100 de milioane de dolari în conturi din Elveția și țările baltice. „Timp de trei ani, procurorul general a încetinit cercetările”, se indignează Iegor Sobolev, deputat din opoziție și șef al comisiei anti-corupție în Parlamentul de la Kiev. În loc să fie în spatele gratiilor, un apropiat strâns al lui Ianukovici se va bucura acum de o viață de lux în străinătate. Lumea se întreabă în Ucraina cum s-a ajuns la așa ceva.

Protestul a avut loc în fața administrației prezidențiale din capitala Ucrainei

Anchete conduse prost

Spre deosebire de alți oligarhi, Ivaniușcenko a fost mult timp necunoscut majorității populației ucrainene. Bărbatul de 58 de ani provine din estul Ucrainei, ca și Ianukovici, din zona industrială din jurul orașului Donețk, aflată azi sub controlul rebelilor pro-ruși. Se fac speculații legate de trecutul său murdar, dar dovezile lipsesc.

Se știe doar că a devenit foarte bogat pornind de jos. Revista ucraineană „Fokus” estima averea sa în 2012 la peste 750 de milioane de dolari. Banii i-ar fi făcut din afaceri în industria cărbunilor, în agricultură și comerț cu amănuntul. În 2009, nunta fastuoasă a fiicei lui Ivaniușcenko a captat atenția opiniei publice. Familia afaceristului ar trăi la Monaco.

După schimbarea de regim de la Kiev, Ivaniușcenko s-a dat la fund; nimeni nu știa unde se află acesta. Unii îl acuză că ar fi organizat grupe de infractori înarmați pentru a combate violent protestele de la începutul lui 2014 din Kiev. Ivaniușcenko respinge aceste acuzații. Procuratura generală îl anchetează în alte dosare, printre altele pentru însușire de fonduri necuvenite. Nu s-a ajuns însă la o inculpare iar un tribunal de la Kiev a cerut stoparea cercetărilor. În acest fel, UE s-a văzut nevoită să anuleze înghețarea conturilor afaceristului ucrainean. La câteva zile după anunțul de la Bruxelles, procuratura generală ucraineană a informat însă că ancheta împotriva lui Ivaniușcenko continuă.

Nu se poate sau nu se vrea?

Se pune întrebarea dacă justiția ucraineană nu poate sau nu vrea. Realitatea este că țara se află într-o criză adâncă. În ultimii trei ani au avut loc trei schimbări de guvern și cinci la conducerea procuraturii generale. Anchetele netransparente au alimentat speculațiile că procurorii l-ar trata cu mănuși pe Ivaniușcenko. „Ivaniușcenko s-a străduit să obțină anularea sancțiunilor împotriva sa iar guvernul ucrainean a facilitat acest lucru”, spune Andi Sliusar, de la reprezentanța ucraineană a „Transparency International”. Afaceristul are acum acces total la fondurile sale din conturi europene.

Publicistul și politologul german Winfried Schneider-Deters, care trăiește la Kiev, se teme că justiția ucraineană ar putea fi împiedicată să funcționeze corespunzător tocmai de președintele țării, Petro Poroșenko, fost om de afaceri. „Fostul președinte Ianukovici și cei care au beneficiat de regimul său de cleptocrație au multe în comun cu actualul șef al statului”, crede Schneider-Deters. „Pentru că el însuși ar fi murdar pe mâini, Poroșenko își folosește autoritatea prezidențială pentru a încetini demersurile justiției, nu pentru a le accelera. Cine locuiește într-o casă de sticlă, nu aruncă cu pietre.”

Luptă juridică împotriva sancțiunilor

Cazul Ivaniușcenko nu este primul în care UE reduce din lipsă de probe sancțiuni impuse suspecților de corupție de la vârful statului ucrainean din perioada Ianukovici. Mai mulți cetățeni ucraineni au beneficiat de aceste relaxări în ultimii ani, printre ei și fostul consilier prezidențial Andri Portnov.

Alți foști demnitari aflați pe lista sancțiunilor, inclusiv Ianukovici, au înaintat ei înșiși plângeri în justiție. În urmă cu un an, fostul premier Mykola Asarov și alți câțiva politicieni au înregistrat succese parțiale în demersurile lor. Curtea Europeană de la Luxemburg a declarat nule sancțiunile impuse împotriva lor în 2014, pentru că acestea nu ar fi fost suficient întemeiate. Conturile lui Asarov și ale celorlalți au rămas însă tot blocate, după ce UE a decis prelungirea sancțiunilor, din alte motive.