COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Bernd Riegert
Curtea Europeană de Justiție i-a dat undă verde președintelui Băncii Centrale Europene să continue strategia sa de politică monetară. Mario Draghi domnește aproape fără opreliști, crede Bernd Riegert.
Cea mai înaltă instanță europeană a întărit și mai mult poziția celui mai puternic personaj din Europa. Președintele BCE, Mario Draghi, are voie să folosească aproape toate instrumentele de politică monetară, atât timp cât explică de ce vrea să o facă.
Verdictul instanței europene era de așteptat, pentru că orice altă decizie ar fi aruncat Europa într-o serioasă criză monetară și financiar-politică. Dacă tribunalul ar fi dat curs plângerilor venite majoritar din Germania și ar fi interzis cumpărarea de către BCE a obligațiunilor emise de statele aflate în criză, atunci credibilitatea BCE ar fi fost distrusă dintr-o singură lovitură. Speculatorii din piețele financiare ar fi demarat atacurile împotriva zonei euro iar consecințele ar fi putut fi majorarea dobânzilor pentru statele slabe din uniunea monetară.
Anunțul lui Draghi din urmă cu trei ani, potrivit căruia BCE va achiziționa la nevoie obligațiuni în număr nelimitat de pe piețele secundare, a avut efectul scontat. Judecătorii Curții Europene au consolidat acest ultim as din mâneca lui Draghi. Practic, acesta face singur regulile pe baza cărora poate demara aceste programe de achiziționare de obligațiuni de stat în situații de necesitate.
Sentința nu aprobă doar cumpărarea de obligațiuni emise de statele falimentare, ci confirmă practic independența decizională completă a BCE. Această instituție nu are nici un for superior căruia trebuie să-i dea socoteală. Verdictul face guvernele din țările slabe să știe că, la nevoie, BCE va activa tiparnița de bani și le va salva. Mario Draghi și consiliul de conducere al BCE decid în cele din urmă cine se salvează și cine moare. Draghi afirmă mereu că toate măsurile luate de el sunt justificate din punct de vedere al politicii monetare, pentru a menține stabilitatea monedei euro și cursul stabilit al inflației. Totuși, BCE se ocupă deja demult cu politica fiscală și economică, chestiuni care-i depășesc de fapt atribuțiile. Puterea actuală a BCE ne facem pe bună dreptate să ne întrebăm dacă, pe termen lung, acest lucru nu va avea consecințe negative.
Bundesbank-ul german își pierde și mai mult din importanță
Președintele băncii centrale germane Bundesbank, Jens Weidmann, se plânge că BCE este obligată practic să recurgă la astfel de strategii pentru că politicienii din țările cu probleme nu au fost în stare să-și îndeplinească atribuțiile. Weidmann este împotriva achiziționării de obligațiuni de stat de la țările în criză, chiar și când acest lucru se întâmplă pe piețele secundare. În secret, el ar fi sperat că Curtea Europeană de Justiție va limita atribuțiile BCE în acest sens. Ceea ce nu s-a întâmplat. Astfel, odată puternicul Bundesbank își pierde tot mai mult din influență și importanță.
Opozanții unei BCE aproape atotputernice își pun acum speranțele în Curtea Constituțională a Germaniei. Judecătorii din Karlsruhe au cerut în acest caz părerea Curții Europene din Luxemburg. Cel mai probabil instanța germană va urma liniile trasate de judecătorii din Luxemburg. Dacă instanța din Karlsruhe ar interzice Bundesbank să achiziționeze obligațiuni de stat, ar lua astfel naștere un conflict fără precedent în zona euro. Nimeni nu vrea să se ajună la așa ceva.
BCE decide viitorul Greciei
Iar despre soarta Greciei? Verdictul din Luxemburg nu are mare efect asupra actualei crize. BCE a exclus deocamdată cumpărarea obligațiunilor grecești. Aici e vorba cu adevărat de finanțare directă a unui stat membru, acțiune interzisă, și nu de oprirea speculațiilor anti-euro, cum a fost cazul în vara lui 2012. Grecia depinde deci de BCE. Fără creditele de urgență de la BCE pentru băncile grecești, țara ar fi colapsat deja demult. Cât va mai dura această supraviețuire la limită, depinde direct de Mario Draghi, cel mai puternic om din Europa.
S-a anunțat deja o plângere împotriva ultimei măsuri a lui Draghi – cumpărarea de obligațiuni emise de statele euro solvente în valoare de 60 de miliarde de euro lunar – așa-numitul Quantative Easing. Nici această plângere nu va avea mare succes la Curtea de la Luxemburg. Orice limitare a prerogativelor BCE pune sub semnul întrebării întregul sistem de politică monetară al zonei euro. Iar BCE va deveni tot mai puternică pe viitor, pentru că urmează să devină responsabilă și cu supravegherea băncilor din uniunea monetară.
