de Dana Girbovan, judecător, preluare facebook
Protocolul dintre SRI si Inspectia Judiciara completeaza imaginea unei justitii care singura a permis ingerinta Serviciului Roman de Informatii in activitatea sa
In perioada in care asociatiile profesionale ale magistratilor – UNJR, AMR si APR – faceau demersuri sustinute, incepute din 2015, pentru a lamuri implicarea serviciilor de informatii in justitie, dupa ce am aflat cu totii ca instantele au devenit „camp tactic” pentru SRI, Inspectia Judiciara semna in 2016, in dispretul judecatorilor si procurorilor, un protocol cu Serviciul Roman de Informatii, ce permitea acestuia verificarea judecatorilor si procurorilor care ar fi putut savarsi abateri disciplinare. Adica a oricarui judecator sau procuror.
In 2015 am fost primii care am atras atentia asupra pericolului amestecului serviciilor de informatii in justitie. UNJR a fost asociatia care, impreuna cu colegii din AMR si APR, a cerut Consiliului Superior al Magistraturii sa apere independenta justitiei in raport de afirmatiile generalului Dumitru Dumbrava, ce vorbea intr-un interviu public, cu dezinvoltura, despre „camp tactic” in justitie, „mentinerea atentiei pana la finalizarea cauzei”, „patternuri” privind comportamentele judecatorilor si procurorilor.
Pentru noi erau chestiuni extrem de grave, pentru ca vorbeau despre lucruri care nu ar fi trebuit sa aiba vreo legatura cu infaptuirea justitiei. Modul in care CSM-ul de la acea vreme a tratat cererea noastra ne-a facut sa ne dam seama ca lucrurile sunt mai serioase decat ne imaginam, ca sunt chestiuni grave, tinute ascunse, care trebuie sa iasa la iveala.
Am mers mai departe si am facut nenumarate cereri, sesizari, actiuni in instanta. Am fost acuzati ca avem „reactii exagerate”, ca aducem atingere imaginii justitiei – acuzatii reluate recent cu o nonsalanta nemarginita de un fost membru CSM, Cristi Danilet –, ca fluturam o marota.
Ulterior au iesit la iveala decizii secrete ale CSAT, echipe mixte, protocoale secrete incheiate de SRI cu toate institutiile de la varful justitiei.
Protocolul dintre SRI si Inspectia Judiciara completeaza peisajul dezolant al unei justitii care si-a clamat neobosit independenta, dar a permis SRI sa patrunda in fiecare institutie fundamentala a sa, sa ii influenteze activitatea si, prin asta, sa compromita insasi ideea de justitie independenta.
Daca aceste institutii din justitie, pentru a functiona optim, trebuie sa semneze protocoale secrete cu SRI, atunci care mai e rolul lor? Ar fi mai simplu si mai putin costisitor pentru cetateni ca ofiterii SRI-ul sa si ancheteze, sa si judece si sa isi si verifice proprii „magistrati” procurori si judecatori.
Motivul pentru care exista Consiliul Superior al Magistraturii, pentru care exista o Inspectie Judiciara autonoma, compusa doar din judecatori si procurori, este acela de a asigura cetatenii ca nu exista instrumente de presiune asupra judecatorilor si procurorilor prin parghii ce le-ar afecta cariera sau le-ar angaja raspunderea, ca acestia sunt pe deplin liberi in solutiile si hotararile pe care le dau.
Legiuitorul nu a prevazut aceste garantii intru marirea magistratilor, ci a dat aceste garantii CETATENILOR. Nu ne-a dat nimeni dreptul sa renuntam la ele, caci ele nu ne apartin!
Cu toate astea, atat CSM, cat si Inspectia Judiciara au permis ceea ce era de nepermis: intruziunea unui alt organ al statului, mai grav, a unuia care actioneaza in secret, in cariera judecatorilor si procurorilor.
In 2015, Inspectia Judiciara a trimis Consiliului Superior al Magistraturii un raport privind rezultatul verificarilor preliminare facute in procedura de aparare a independentei justitiei fata de posibila intruziune a SRI in justitie, raport facut pe baza unor NOTE SECRETE trimise de SRI. Raportul viza afirmatiile facute de generalul Dumitru Dumbrava intr-un interviu acordat juridice.ro, iar notele secrete cuprindeau explicatiile SRI la acele afirmatii.
La nici un an dupa aceea, in perioada in care noi luptam sa aflam adevarul, in plin scandal legat de intruziunea serviciilor secrete in justitie, Inspectia Judiciara incheie un protocol secret cu Serviciul Roman de Informatii. Culmea ironiei este ca protocolul este vizat pentru legalitate de generalul SRI Dumitru Dumbrava.
Singura concluzie logica ce poate fi trasa de aici este ca, in urma verificarii facute anul anterior, Inspectia Judiciara a fost atat de impresionata de activitatea SRI-ului in „optimizarea” justitiei, incat a simtit nevoia de a colabora mai strans cu SRI, pentru a lupta impreuna cu acesta impotriva amenintarii grave la adresa sigurantei nationale reprezentate de savarsirea abaterilor disciplinare de catre judecatori si procurori. O bataie de joc, o sfidare la adresa fiecarui judecator si procuror si a fiecarui cetatean al acestei tari.
Continutul acestui protocol dintre SRI si Inspectia Judiciara este pur si simplu de un absurd grotesc.
Spre exemplu, se arata ca :
art. 3 alin.1. „Cooperarea se realizeaza in temeiul legii şi al prezentului Protocol, cu respectarea stricta a atributiilor şi competentelor Partilor, prin valorificarea eficienta a posibilitatilor pentru identificarea anticipata, prevenirea şi combaterea abaterilor disciplinare in randul magistratilor şi inlaturarea in tip util a unor fapte care ar putea afecta infaptuirea justitiei sau realizarea securitatii nationale.”
Adica SRI strangea informatii despre magistrati pentru a identifica „anticipat” abateri disciplinare? Nici macar Inspectia Judiciara nu are atributii de preventie a abaterilor disciplinare, daraminte SRI. Cu alte cuvinte, cele doua institutii cooperau pentru indeplinirea unor atributii pe care legal nu le aveau.
Ce putea insemna in concret aceasta activitate de „prevenire” a abaterilor disciplinare? Ce altceva decat ca SRI supravegheaza „preventiv” judecatorii si procurorii, ii monitorizeaza pentru a se asigura ca acestia nu uita ca sunt „in slujba statului”, ca „servesc statul roman”, cum a spus actualul director SRI Eduard Hellvig?
Problema aceasta a supravegherii „preventive” a judecatorilor si procurorilor de catre SRI va trebui clarificata de catre toate institutiile cu atributii in domeniu.
Apoi, au existat date/informatii ca judecatorii si procurorii au comportamente de tip terorist, ca exista spioni printre acestia sau acestia se ocupa cu subminarea, sabotajul sau orice alte actiuni care au ca scop inlaturarea prin forta a institutiilor democratice ale statului ori altele similare? Care este legatura, oricat de subtila, intre abaterile disciplinare si „realizarea sigurantei nationale”?
Fraza aceasta este pur si simplu cutremuratoare pentru cine are minime notiuni de stat de drept, democratie si justitie independenta.
Mai departe, alin. 2 devine mai concret, prevazand:
„Serviciul Roman de Informatii transmite:
a) la solicitare, orice informatie referitoare la lucrurile aflate pe rolul Inspectiei Judiciare,
b) din oficiu, orice informatie in legatura cu acte sau fapte susceptibile a fi incadrate ca fiind abateri disciplinare savarşite de magistrati.”
Din nou, nu exista absolut nici un temei legal pentru a permite SRI sa adune informatii despre magistrati in legatura cu abaterile disciplinare.
Acest articol naste o alta intrebare serioasa. Cum adunau ofiterii SRI informatii despre judecatori si procurori care nu priveau nici siguranta nationala si nici macar savarsirea de infractiuni?
Concluzia este ca era pur si simplu vorba de comportamentul judecatorilor si procurorilor, in sensul cel mai larg al cuvantului, atat in exercitiul functiei, cat si in afara sa.
Au facut, prin urmare, judecatorii si procurorii obiectul supravegherii prin metode specifice, prin mijloace tehnice? Cine le-a aprobat?
Absolut halucinanta este si prevederea potrivit careia, in cazul in care Inspectia Judiciara intentiona valorificarea informatiilor, era obligatorie nedivulgarea faptului ca acestea provin de la Serviciul Roman de Informatii, pentru ca acest fapt putea periclita indeplinirea atributiilor legale ale partilor. Fraza aceasta este de un cinism desavarsit.
Protocolul in sine nu are nimic de-a face cu respectarea atributiilor legale ale partilor, ci este el insusi este un abuz cap coada.
Ramane ca reprezentantii institutiilor de la varful sistemului judiciar sa ne asigure ca acest protocol este un simplu „document de lucru, de bune practici”, cum a spus Procurorul General Augustin Lazar despre protocolul incheiat de domnia sa cu SRI, sa fie emis de Forumul Judecatorilor un White paper, in care sa ni se explice savant ca aceste protocoale sunt inofensive, ba chiar benefice, iar Comisia Europeana si ambasadele sa laude preocuparile statului roman pentru integritatea magistratilor, care sunt vegheati, preventiv, de catre SRI ca nu cumva sa comita vreo abatare disciplinara.
Toate aceste protocoale au fost incheiate in spatele discursurilor inflacarate despre independenta justitiei si sustinerea luptei anticoruptie.
In spatele acestor slogane golite de continut, aplaudate neconditionat de politicieni si birocrati de la Bruxelles si de ambasadele din Romania, insasi democratia si statul de drept din Romania au fost subminate, iar drepturile si libertatile romanilor cu adevarat au ajuns sa fie considerate un lux, cum a spus un deja celebru fost ministru al justitiei.
Depinde de noi, de fiecare dintre noi, daca acceptam sa privim cu indiferenta astfel de intelegeri secrete care au subminat grav statul de drept, cu consecinte asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani alegeam, sau sa luam atitudine si sa solicitam corectarea lor.
