Unul din susținătorii rezist a fost co-prezentator al spectacolului de Anul Nou din Piața George Enescu din București, spectacol finanțat de Primăria Capitalei cu 500.000 de euro.
E vorba de Ionela Năstase, partenera de viață a lui Vlad Petreanu, ambii susținători frenetici #rezist,
Ionela Năstase a lucrat anterior la mai multe posturi tv.
Vlad Petreanu și Ionela Năstase s-au pronunțat împotriva Gabrielei Firea, primarul Capitalei în mai multe rânduri, dar și împoriva PSD.
Criticul muzical Andrei Partoș a criticat dur spectacolul Primăriei din Piața George Enescu, dar și prestația prezentatorilor (preluare andreipartos.ro) :
De Revelion, am fost la piata. Industria muzicala a pus pe „taraba” din Piata „George Enescu” tot ce are mai bun in aceasta perioada. Spre deosebire de o piata obisnuita unde gasesti zarzavat, legume si fructe, oferta muzicala autohtona nu este variata. E chiar anosta si asta din cauza faptului ca se pune accent pe produse de serie. S-au adunat la „Hit Revelion 2018” cei mai difuzati artisti din 2017. S-au gandit organizatorii ca daca tot i-am ascultat de mii de ori la radio, ce mai conteaza o data in plus?! Am plecat fara sa „cumpar” ceva si fara sa simt dorinta de a reveni, dar cat timp am stat in piata (vreo 3 ore) mi-am notat cateva ganduri intr-un carnetel. Iata-le:
-Am avut dreptate. Nu-i nicio bucurie sa petreci Revelionul in strada.
-Este oficial. Meseria de prezentator a murit. Am vazut dovada chiar in „Noaptea dintre ani” cand doi antipatici (unul dintre ei „vandut” drept mare entertainer) ne-au plictisit de moarte. Nici vestitul CRBL dar nici „jurnalista” Ionela Nastase n-au fost in stare sa invete textele de prezentare. Sa nu fii in stare sa-ti privesti in ochi partenerul de discutie atunci cand ii spui doua vorbe si trei prostii, e trist. Sa vezi doi insi care isi citesc replicile, e tot ce iti poti dori in Noaptea de Revelion, nu-i asa? Pana si cei de la gradinita isi invata poeziile la serbare. Nu stiu cine le-a facut textele de prezentare, dar sunt convinsa ca i-a luat mult timp sa dea copy-paste din versurile hiturilor romanesti. In mod normal, mi-ar fi fost mila de munca depusa de persoana respectiva, dar parca mai mila mi-a fost de mine pentru ca a trebuit sa suport niste texte extrem de slabe citite de la foarte prost in sus. Una dintre primele dorinte pentru 2018 este sa nu isi mai bata lumea joc de meseria de prezentator. Este mult prea frumoasa si nu merita un astfel de tratament.
-De ce par toti artistii ca fac pe ei atunci cand sunt pe scena? Toti topaie cand pe un picior, cand pe altul, merg cocosati, cu genunchi flexati, cu turul pantalonilor lasat… N-or fi pus organizatorii WC-uri in backstage? A stabilit cineva de sus ca doar astea sunt miscarile cool cand esti pe scena si le-au adoptat toti? Lucreaza toti cu acelasi coregraf? Chiar nu pot fi naturali (nici) in miscari? -Lipsa de identitate este cea mai suparatoare. Bum-bum-bumti-bum-bumti-bum-bum. Ca orice produse de serie care se respecta, artistii „heavily-rotati” simt la fel, gandesc la fel, se misca la fel, canta la fel, suna la fel. Doar tinuta si coafura difera. Azi, concertul e mai mult o prezentare de moda.
-Comunicarea cu publicul nu inseamna sa intorci microfonul spre spectatori si sa-i lasi sa cante doua versuri in timp ce CD-ul merge cu sunetul la volum maxim. Unii dintre artisti au impresia ca sunt intr-un videoclip, nu in fata a mii de oameni. Este, in acelasi timp si amuzant si infricosator. Ii vezi executand cu gratie miscarile din videoclipuri, unduindu-se in fata camerelor de luat vederi, adesea mai preocupati sa se sincronizeze cu baletul decat de cantarea in sine. Am avut momente in care m-am intrebat daca ma uit la un serial animat facut in Japonia sau e chiar pe bune ce vad. Nu bag mana in foc ca a fost live tot timpul. Gestul de a intoarce microfonul spre public este un fel de „wake-up call”, este momentul in care constientizeaza ca in fata lor chiar sunt oameni vii, adevarati, apoi se „stinge” lumina si se intorc fericiti in lumea lor. Lidia Buble, Irina Rimes, Anna Lesko, Connect-R, Pepe, Vescan, Alina Eremia, Adrian Sina, Elena Gheorghe, Randi, Pepe… Blank. Trebuie sa fie foarte trist sa te numesti artist, dar sa nu ai habar sa relationezi cu publicul. Atentie! Ma refer strict la atitudinea lor pe scena. Cred ca singura exceptie fericita este Delia, care stie sa stabileasca o legatura cu spectatorii si nu o face (doar) prin texte cliseu.
-Sper ca Mos Craciun le-a adus artistilor cel putin un dictionar de sinonime. Nu de alta dar au nevoie urgenta de o imbogatire a vocabularului. In afara de „sus, sus, sus”, „manutele sus”, „vreau sa vad mainile sus”, „La multi ani, Romania!”, „La multi ani, Bucuresti!”, n-am auzit altceva atata vreme cat am stat acolo. Lipsa crunta de idei. Chiar nu pot adresa o urare venita din suflet?
-Avand in vedere ca am participat la un eveniment organizat de Primaria Bucuresti, cu intrare libera, m-am mirat sa vad standuri de unde oamenii puteau cumpara ceai (225 ml) si apa (500 ml) cu 6 lei, vin fiert (225 ml) cu 10 lei, Pepsi, Miranda sau 7Up (500 ml) cu 7 lei, Jager Bigshot (40 ml) cu 15 lei, Prosecco (750 ml + 6 pahare) cu 100 lei si popcorn (225 g) cu 15 lei. Erau acolo oameni cu copilasi, erau oameni din toate categoriile sociale. De ce sa ii pui in situatia de a cumpara la supra-pret. Inteleg sa faca asta un privat care organizeaza un concert, dar acum?! Nu era pentru TOTI bucurestenii?!
-Sunt curioasa cum a fost facuta selectia artistilor care au urcat pe scena din Piata „George Enescu”. Din cate stiu eu, Primaria Bucuresti prin Arcub sprijina si artistii aflati la inceput de drum. Nu puteau gasi un loc si pentru acestia? In afara de pop-dance, dance-rock, pop-rock nu mai avem si alte genuri muzicale?
-Vom afla si noi vreodata cat a costat acest eveniment?
-Trebuie sa recunosc ca a fost un pic sinistru sa vad oameni dansand, chefuind langa coroanele cu regrete eterne si gardul Palatului Regal acoperit de flori. Daca tot ne-am exprimat, la inceputul lunii, respectul fata de familia regala, daca tot am tinut trei zile de doliu dupa moartea Regelui Mihai I, ma gandesc ca autoritatile ar fi putut respecta perioada de doliu de 40 de zile si ar fi putut organiza acest eveniment in Piata Constitutiei, unde ar fi fost chiar mai mult loc.
