Detectată până în prezent în cel puţin 44 de ţări, varianta indiană a coronavirusul SARS-CoV-2, responsabilă cel puţin parţial pentru explozia epidemică din India, provoacă îngrijorare de mai multe săptămâni, dar efectele sale asupra transmiterii virusului şi gravităţii bolii provocate de acesta sunt încă insuficient cunoscute, notează vineri AFP într-o sinteză.
Reperată prima dată în octombrie 2020 în India, noua variantă a fost clasată săptămâna aceasta de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) ca ”variantă care stârneşte îngrijorare”, alături de variantele britanică, sud-africană şi braziliană.
O variantă sau trei?
Varianta indiană B.1.617 grupează de fapt trei sub-variante distincte, cu unele mutaţii comune şi altele diferite.
În ultimul său raport publicat marţi, OMS menţionează că între cele trei sub-variante ar putea exista diferenţe importante, însă datele disponibile în prezent sunt prea limitate pentru a permite o caracterizare diferenţiată, de unde şi clasarea acestei variante în bloc în rândul celor care stârnesc preocupare.
Fiecare din primele două sub-variante (B.1.617.1 şi B.1.617.2) a fost detectată în peste 30 de ţări, dar cea de-a treia (B.1.617.3) a fost foarte puţin observată în afara Indiei, unde este minoritară.
Aparent mai transmisibilă
Odată cu explozia epidemiei în India, unde numărul deceselor în rândul bolnavilor de COVID-19 a trecut pragul de 250.000, această variantă a fost foarte repede bănuită că ar fi responsabilă pentru valul de infectări.
Dar OMS estimează că accelerarea transmiterii virusului în India a fost provocată de o combinaţie de mai mulţi factori posibili, respectiv o variantă potenţial mai transmisibilă, dar şi organizarea mai multor adunări religioase şi politice în masă şi slaba respectare a măsurilor sanitare şi de distanţare socială menite să frâneze epidemia.
”Contribuţia exactă a fiecăruia dintre aceşti factori la creşterea infectărilor în India nu este bine cunoscută”, constată OMS. Cu toate acestea, organizaţia estimează că cele trei sub-variante ”par să aibă o rată a transmiterii mai ridicată”, opinie împărtăşită şi de alte organizaţii, precum Centrul European pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (ECDC) sau Santé Publique France.
Astfel, cele trei versiuni ale variantei indiene cuprind două mutaţii asociate unei transmiteri sporite a virusului (L452R şi D614G).