Toată lumea întreabă de sancţiuni, dar scopul legii este să asigure toate condiţiile ca toată lumea să aibă la dispoziţie vaccinele şi să fie de bună calitate, să existe un acces foarte uşor la informaţii şi să existe o campanie continuă de informare cu privire la vaccinare. Informarea este necesară atât pentru publicul larg, cât şi pentru profesioniştii din sănătate. Problema cu aderenţa la vaccinare şi refuzul care este în creştere în ultimii ani în România, dar şi în alte ţări este că noi nu am putut să competiţionăm cu cei care lansează în spaţiul virtual informaţii contradictorii şi care nu sunt documentate ştiinţific, afirmă Rafila.
În ce sens nu aţi putut competiţiona? Ministerul şi autorităţile publice au toate pârgiile pentru informare.
Eu am spus că nu am putut competiţiona, dar nu a existat această preocupare de a competiţiona. Dacă daţi o căutare pe Google despre vaccinare, de pildă, primele zece trimiteri vor fi la articole anti-vaccinare, ceea ce demonstrează că cei care sunt impotriva vaccinării sunt foarte activi.
Se poate vorbi de un eşec al autorităţilor în ceea ce priveşte comunicarea şi informarea pe această temă?
Nu, eu aş spune că este doar un start întârziat. Lucrurile se pot corecta în perioada următoare. Probabil că trebuie să existe un soi de coordonare a acestor activităţi şi a campaniilor de informare care trebuie să fie continue, nu doar punctuale, cum este Săptămâna Vaccinări – şapte zile şi apoi nimic tot anul.
Chiar dacă proiectul este încă în dezbatere, vorbim de sancţiuni la adresa medicilor sau părinţilor care sunt împotriva vaccinării?
Cei care nu doresc să îşi vaccineze copiii, vor beneficia de consiliere în sensul vaccinării. Pe de altă parte, o să existe cu siguranţă o decizie în ceea ce priveşte limitarea accesului copiilor în şcoli şi grădiniţe dacă nu sunt vaccinaţi. Lumea trebuie să înţeleagă că imunizarea oferă protecţie individuală copilului, dar şi colectivităţii în acesta îşi desfăşoară activitatea. Dacă vrem să trăim într-o societate, într-o colectivitate, trebuie să respectăm regulile de convieţuire, iar părinţii trebuie să înţeleagă aceste lucruri. Nu mă refer aici la orice fel de vaccin. Legea prevede anumite vaccinuri. Vă dau câteva exemple de boli care sunt invalidante sau chiar mortale: difteria, tetanosul, poliomielita, chiar hepatita B. Sunt boli care pot avea consecinţe grave. Ne referim la un număr limitat, deci, la aşa-numitele vaccinuri obligatorii, care vor deveni acum cu adevărat obligatorii. Lucrul acesta ne garantează că vom avea o generaţie tânără sănătoasă într-un context complicat. Vedem că apar cazuri de poliomielită la graniţele ţării şi avem un val de emigraţie din Nordul Africii, care poate să pună probleme de sănătate publică.
