Ce va însemna independența Cataloniei?

Ceea ce se întîmplă la Barcelona şi în Catalonia înseamnă un nou salt în necunoscut pentru întreaga Uniune Europeană într-un moment cînd Brexit-ul a fragilizat-o deja destul de mult. Sigur, nimic mai sfînt decît dreptul la autodeterminare al popoarelor. Si în acelaşi timp nimic mai periculos pentru Uniunea Europeană decît o contagiune naţionalistă şi separatistă în lanţ. Europa este un mozaic de popoare şi de limbi, de tradiţii şi de identităţi regionale. Si chiar dacă separatiştii catalani spun că ei nu vor să iasă din Uniune, cum au făcut-o britanicii, spectrul unor tendinţe centrifuge este de natură să provoace îngrijorări.

Argumentele istorice ale catalanilor care vor independenţa intră oarecum în conflict cu interesele pe termen lung ale pro-europenilor care vor o Uniune Europeană puternică şi capabilă să-şi dirijeze energiile spre obiective mai urgente. Marius Carol, directorul cotidianului La Vanguardia din Barcelona, consideră că mişcarea de independenţă catalană seamănă din ce în ce mai mult cu un labirint din care nu există ieşire.

În Franţa, în Italia, în Germania, opinia publică priveşte cu îngrijorare evoluţia situaţiei din Catalonia. Cu siguranţă însă că numeroşi indivizi şi guru de tot felul, cu vocaţii mafiote şi separatiste, în diverse regiuni ale Europei, văd în efervescenţa separatistă din Catalonia o sursă de inspiraţie. Preşedintele francez Emmanuel Macron a refuzat, în mod oficial, să ia partea cuiva în litigiul dintre Catalonia şi guvernul central, considerînd că el este „o afacere internă a Spaniei”. Dar pe de altă parte Parisul nu recunoaşte în Spania decît un „singur partener şi un singur prieten”, care este guvernul reprezentat de Mariano Rajoy.

Si preşedinţii francezi precedenţi, François Hollande şi Nicolas Sarkozy, au avut aceeaşi poziţie, altfel spus de sprijinire fermă a Madridului în cazul acestui dosar spinos şi delicat. Vocea Uniunii Europene şi vocea Alianţei Atlantice, în ciuda unor avertismente clare, apar totuşi timorate în contextul dosarul catalan, ca şi cum el s-ar fi transformat într-o dilemă geopolitică şi existenţială europeană. Ori, cum bine ştim încă de la grecii antici, doar problemele pot fi soluţionate, dilemele niciodată.