Piața energiei trece printr-o restructurare structurală pe fondul închiderii Strâmtorii Hormuz, relatează The Times. Războiul dintre SUA și Iran a forțat importatorii globali să caute rute de aprovizionare alternative, iar acest lucru a schimbat deja echilibrul de putere în industrie, notează publicația.
Principalii beneficiari ai crizei din Golf, așa cum se menționează în articol, sunt țări care anterior nu se numărau printre cei mai mari exportatori. De exemplu, Guyana, cu o populație mai mică de 1 milion de locuitori, a început să producă aproape 1 milion de barili pe zi; rezervele sale sunt estimate la 11 miliarde de barili. Prima producție offshore a început în 2019, iar până în 2030, se preconizează că aprovizionarea se va dubla.
În plus, au fost descoperite noi zăcăminte în largul coastei Namibiei și Coastei de Fildeș, iar Uganda se pregătește, de asemenea, să lanseze producția. Iar giganții asiatici, China și India, achiziționează acum activ din Brazilia și Africa, reducându-și dependența de Orientul Mijlociu. Drept urmare, pe piață a apărut o nouă alianță – „Cvintetul American” (Statele Unite, Canada, Brazilia, Argentina și Guyana), care, potrivit publicației, modelează o piață care ocolește OPEC.
Ca răspuns, statele din Golful Persic, pentru a evita pierderea de afaceri, intenționează să cheltuiască miliarde de dolari pentru infrastructura care ocolește Strâmtoarea Hormuz. Emiratele Arabe Unite, în special, accelerează construcția unei a doua conducte către Fujairah, în timp ce Arabia Saudită își extinde capacitatea către Marea Roșie. Până în 2028, conform estimărilor firmei de investiții Goldman Sachs, citate de publicație, rutele alternative ar putea înlocui până la 60% din volumele care treceau anterior prin strâmtoare.
Cu toate acestea, așa cum notează articolul, noile lanțuri de aprovizionare nu sunt lipsite de riscuri. Navele petroliere din Marea Roșie rămân vulnerabile la atacurile Houthilor, iar redirecționarea fluxurilor în jurul Strâmtorii Hormuz necesită costuri suplimentare. Cu toate acestea, publicația concluzionează că însăși diversificarea aprovizionării slăbește influența Iranului asupra pieței energetice globale.
