- Reclama -
COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS)
Un cîntăreț rock ungur a fost condamnat zilele trecute de justiție pentru răspândirea unor mesaje instigatoare în rîndul tinerilor din Ardeal, cazul fiind relatat pe larg de presă la începutul lunii decembrie. Interesant de remarcat, autoritățile din România par să să ia foarte în serios cazurile individuale de acest gen, dar se declară complet depășite atunci cînd au de a face cu fenomene de mai mare amploare, deși ar trebui, poate, ca lucrurile să stea exact invers.
Tribunalul Tîrgu-Mureş l-a condamnat definitiv în ultimele zile ale anului pe János László Petrás, solistul formaţiei rock Kárpátia din Ungaria, obligându-l la plata unei amenzi de 9.000 de lei şi interzicându-i să concerteze timp de trei ani în România, informația fiind transmisă azi de agenția ungară de presă Hirado.hu.
Conform acesteia, cântăreţul a săvârşit infracţiunea de “promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public”.
În decembrie 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis trimiterea în judecată a inculpatului János László Petrás, solist al formaţiei de muzică rock Kárpátia. Conform comunicatului dat publicităţii la vremea respectivă, cu ocazia concertului susţinut la Miercurea Ciuc în data de 6 iunie 2014, solistul a indus o stare de surescitare a publicului, atât prin versurile cântecelor, cât şi prin dialogul solist-public, contribuind “la generarea şi amplificarea sentimentelor antiromâneşti ale participanţilor, promovând intoleranţa etnică şi violenţa fizică împotriva românilor”.
Conform Parchetului, în piesele interpretate la concert, inculpatul i-a chemat pe maghiari la luptă pentru redobândirea teritoriilor pierdute de către Ungaria, după modelul rusesc al anexării Peninsulei Crimeea. Totodată i-a îndemnat la luptă armată şi a contestat vehement prevederile Tratatului de pace de la Trianon numindu-i pe români cotropitori şi opincari.
Cotidianul Csíki Hírlap aminteşte că în primă instanţă cazul a fost judecat anul trecut de Judecătoria din Miercurea Ciuc, iar sentinţa dată a rămas definitivă şi după apelul făcut la Curtea de Apel Tîrgu Mureş.
Conform declaraţiei inculpatului, orice maghiar are dreptul să-şi exprime părerea despre Trianon, iar în versurile cântecelor militare se vorbeşte despre faptele eroice ale militarilor maghiari. János László Petrás consideră că teritoriile pierdute pot fi redobândite pe cale paşnică, iar chemarea la luptă are un caracter metaforic.
Pentru români, decizia instanței va fi considerată, probabil, cît se poate de justificată și nu contestăm că așa ar fi.
Problema este că ea survine într-un moment în care România este bulversată de un fenomen extrem de asemănător, dar la o scară infinit mai mare.
Aidoma lui Laszlo, un grup de cetățeni, blagoslovit cu porecla ”Tinerii Frumoși și Liberi”, se consideră îndreptățit să facă apel public la răsturnarea unor stări de fapt consfințite prin metode democratice în cadrul proceselor legislative din ultimii ani și nu numai.
De mai bine de doi ani, se cere în stradă și pe rețelele sociale dărîmarea pe bandă rulantă a unor guverne – strict de coloratură stîngistă – eliminarea unor personaje politice ori cu alte funcții inportante în stat care nu convin grupării respective, restructurări și modificări de legi tot în cadrul viziunilor stricte ale sus-numiților.
Au fost în vizor guvernele Ponta, Grindeanu, Tudose, Parlamentul din ultimele două legislaturi, Curtea Constituțională, Avocatul Poporului, CSM, Curtea de Conturi, PSD și ALDE, ca partide de guvernămînt, și multe altele. Au fost blocate pe termen lung piețe publice, bulevarde, străzi intens circulate.
Protestele se vor fi dorit pașnice, per ansamblu, dar asta nu a împiedicat apariția unor conflicte și, mai ales, a unor incitări tot mai profunde la violență împotriva unor personaje neagreate de TFL-iști, vezi cazul publicării adreselor de domiciliu ori a telefoanelor personale ale unor lideri politici, al hărțuirii directe cu aparate audio-video de înregistrare ori chiar al amenințărilor neaoșe exprimate pe internet.
În ultima parte a anului, tonul s-a înăsprit, acțiunile în forță sunt considerate tot mai dezirabile pentru că, nu-i așa?, situațiile de criză reclamă soluții de criză.
În repetate rînduri, mințile rămase lucide au atras atenția asupra comportamentului dubios de pasiv al poliției și al jandarmeriei în raport cu manifestări agresive – vezi demolarea infrastructurii tîrgului Crăciun – și, aproape fără excepție, neautorizate.
Cel mai grav aspect, care ar fi trebuit să dea de mult de gîndit nu doar autorităților de la noi, ci și tuturor oamenilor de bun simț, este evidențiat într-un excepțional comentariu al Deutsche Welle, difuzat ieri. E vorba de faptul că cei care, de atîta amar de vreme învolburează apele într-un stat unanim considerat, totuși, de drept, au o calitate extrem de aparte: sunt cvasianonimi și țin cu dinții de acest statut.
”La finele anului trecut a fost publicat un mesaj de mobilizare pentru participarea la o mare demonstrație în ziua de 20 ianuarie la București: ”Sâmbătă, 20 ianuarie, încurajăm lumea din întreaga țară să se alăture protestelor din București. Nu este nevoie să ieșim de multe ori în stradă. Este nevoie să ieșim mulți, o dată. Propunem un marș Piața Universității – Piața Unirii – Fântâni – Parlament, cu vizite la instituțiile confiscate de către majoritatea parlamentară (Avocatul Poporului, CCR, CNA)”
Să analizăm însă acest mesaj. În primul rând (și acesta a fost cazul de fiecare dată) nu știm cine îl emite. Un ziarist își semnează articolele cu numele său real (uneori și cu fotografie), un politician se prezintă în persoană în fața publicului alegător, o petiție sau un mesaj de protest poartă o listă de semnatari (de cele mai multe ori oameni cu mare notorietate), dar aceste mobilizări nu sunt asumate de nicio persoană cunoscută căreia să-i poți evalua performanțele, caracterul, competențele, integritatea șamd. Ca să nu mai vorbim de conflictul de interese. Cu toate acestea ținând seama de stilistica utilizată, pare să fie vorba de aceleași persoane, ceea ce sugerează că adevărata putere a manifestației stă în mâinile unui grup restrâns care evită să se prezinte în fața publicului” scriu analiștii DW.
”Internetul e formidabil, căci pune laolaltă o mulțime de oameni care altfel nu ar ști unii de alții, dar din clipa în care organizarea este anonimă (sau altfel spus netransparentă), participanții își deleagă pur și simplu puterea fără garanții, căci nu vor avea pe cine să tragă la răspundere. În orice mișcare sau acțiune colectivă, liderii plătesc într-un fel sau altul pentru eșecul acțiunii, dar nu și de data aceasta, căci nimeni nu își asumă răspunderea” mai punctează DW.
În cazul solistului rock maghiar, acesta și-a asumat direct și curajos mesajele menite să dea peste cap ordinea în stat, așa cum a considerat Justiția.
Deși pe cont propriu, el a fost considerat suficient de periculos încît să fie aspru sancționat.
În cazul manifestanților tefeliști – care militează pentru un stil nou de conducere a destinelor țării, nu prin voința electoratului și prin funcționarea liberă a instituțiilor majore, ci prin voința unui grup restrîns, probabil chiar absent de la vot, dar care consideră că e îndreptățit să decidă – nu pare nimeni dispus să ia vreo măsură.
Dacă nu de împiedicare a tulburărilor sociale pe care le determină, măcar de forțare a ieșirii lor din anonimat.
Din păcate, asistăm la fenomenul contrar.
O bună parte a presei, a ONG-urilor, a vocilor grele din societatea civilă muncesc pe brînci să legitimeze acțiunile anonimilor.
Politicieni din opoziție care au pierdut la vot, președintele țării, mai nou și primul-ministru, se întîlnesc în cadrul oficial cu așa-zise delegații ale protestatarilor, fără a fi clar pentru nimeni cum și pe ce baze s-au format respectivele delegații.
În România ultimei perioade s-a înfiripat un ”erou” fără trup ori chip care pretinde, totuși, să își impună voința peste capul tuturor, depășind cu mult cadrul unor proteste tradiționale; în loc să i se ceară socoteală, însă, de la cel mai înalt nivel în stat, se fac eforturi pentru legitimarea lui tot mai profundă. Asemenea mișcări s-au mai produs pe pămîntul mioritic, ne învață istoria, și nu au dus la nimic bun. Azi, nu facem decît să repetăm, senini, erorile trecutului.
- Advertisement -
