Bombă la DNA: SE FURĂ CA-N CODRU?

COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB ( Preluare Inpolitics):

Scandalul public al ultimei perioade este, fără doar și poate, cel produs de meciul dintre Laura Kovesi și procurorii revocați Ovidiu Țuluș și Mihaela Iorga, cei care s-au pus pe dezvăluiri din interiorul instituției. Bulgărele informațiilor se rostogolește din ce în ce mai aprig, însă: una caldă, de week-end, dacă se va dovedi reală, ar putea dinamita, efectiv, activitatea anticorupție de la noi.

Știm deja că DNA a informat public despre găsirea unei sume uriașe de bani gheață și a unor obiecte de mare valoare în dosarele Mihaelei Iorga Moraru, care nu ar fi trebuit, în mod normal, să se afle acolo.

Iar cînd procurorii găsesc valori acolo unde nu trebuie, se aprinde becul roșu.
Corupție în interiorul sediului anticorupției?

Pe vremea lui Ceaușescu, o amărîtă de casieriță de alimentara făcea pușcărie dacă era prinsă cu banii încasați peste zi și nedepuși seara la CEC.
Cum e să prinzi un ditai procurorul cu bani gheață, fie ei și plasați în fișetul unui polițist judiciar, cum pretinde Iorga?

Bani care ar proveni din confiscări operate la percheziția asupra casei unui suspect, Mădălin Ionică.
Numai că acesta a fost săltat de DNA în 2014; banii stau de 3 ani în fișetul polițistului??

În virtutea cărei legislații?

”DNA nu are birou de corpuri delicte. Corpurile delicte sunt pastrate la procuror pentru ca, de bine, de rau, procurorii au fisete care pot fi incuiate, politistii au fisete care pot fi incuiate” a spus Iorga, într-un interviu pentru luju.ro.
Și tot ea a difuzat informația-bombă: ”Nu exista un registru de evidenta a valorilor si corpurilor delicte in DNA”.

Dar și că ”Nu exista camera de corpuri delicte in DNA. La momentul respectiv, colegul meu s-a dus la grefa sectiei si a vorbit cu grefiera. Ea i-a spus: “Nu ii aduceti aici pentru ca daca dispar, eu nu am ce sa fac. Nu am unde sa ii tin!” ” mai spune procuroarea.

Lucruri năucitoare.

Va să zică, în ditamai instituția specializată în confiscări și sechestrări de bunuri cu valoare imensă nu există birou pentru depunerea respectivelor valori??

Nu există documente cu inventarul acestora??
E ca și cum am afla că o secție de poliție nu are mașini în dotare.

Și, încă mai grav, în sediul DNA se fură valori provenind din confiscări, din moment ce grefiera spune textual ”dacă dispar, eu nu am ce să fac”??

Se pare că lucrurile așa stau în realitate și o confirmă altă figură din interiorul DNA.

Concret, chiar la materialul sus pomenit, difuzat de siteul luju.ro, un anume Nicolae Cliveț postează următorul text:

”O contrazic pe doamna procuror, din 2007 si pana la sfarsitul anului 2012, exista la DNA in cadrul sectiei a II-a o camera de corpuri delicte. Procurorii nu predau valori (bani, bijuterii s.a.) pentru ca de aceasta camera raspundea Olteanu Luminita, persoana de care procurorii se fereau sa-i predea aceste valori, de frica sa nu dispara. Sa spuna doamna Moraru, cu mana pe “aparat” daca nu este asa. Eu ma pot supune oricand testului poligraf si consider ca nu este o rusine pentru a sustine ceea ce este adevarat”.

Pentru cei mai puțin informați, Nicolae Cliveț e fostul grefier-șef al Serviciului de combatere a macrocriminalitatii economico-financiare din DNA, care a trecut printr-o experiență șocantă acum cîțiva ani, una care ar merita repusă pe tapet în contextul actual.
Pe scurt, în decembrie 2012, Cliveț s-a trezit internat cu forță pentru cîteva zile la spitalul de psihiatrie din ordinul procurorului Ovidiu Țuluș, fără acordul familiei sau al său, ulterior transferat și, finalmente, eliminat din DNA. El a fost diagnosticat doar cu ciclotimie, o afecțiune bipolară ușoară, de-a dreptul inofensivă, dacă putem spune astfel și pentru care a urmat doar un tratament banal.
Cliveț a făcut plîngere penală contra abuzului, la Parchetul de pe lîngă ICCJ, dosarul fiind pe rol.

Lăsînd de-o parte nebuloasa poveste de mai sus, Cliveț e un insider, un om care a lucrat în DNA și știe lucruri, ba chiar și le asumă.
Conform lui Cliveț, deci, la DNA exista camera de corpuri delicte cel puțin pînă la momentul eliminării sale din instituție.
O cameră în care procurorii se fereau, însă, să depună valori pentru că ele dispăreau!!!!

Dacă Mihaela Iorga minte cînd vorbește despre inexistența camerei respective, e extrem de grav.

Dacă respectiva cameră a fost desființată după 2013 și Iorga spune adevărul, cel puțin legat de prezent, e și mai grav: ce motive ar fi avut Kovesi să desființeze respectivul birou?

Ne confruntăm cu riscul major de a afla, ca opinie publică, un fapt terifiant: acela că valori imense confiscate de procurorii DNA de-a lungul anilor nu erau predate instituțiilor îndrituite ale statului, ci împărțite între ei, ca pradă.

Din păcate, un fenomen care nu e chiar nou, la noi.
Dăm doar un exemplu: în România post decembristă, traficul de droguri a atins cote uriașe, iar confiscările au fost pe măsură, de-a lungul anilor.
Cu toate acestea, mai bine de un deceniu după revoluție nu a existat legislația care prevedea distrugerea prin incinerare a drogurilor confiscate.

Nici pînă azi nu a răspuns vreun înalt oficial la întrebarea ce s-a întîmplat, în perioada vidului legislativ, cu zecile ori sutele de tone de droguri confiscate de poliție, procurori ori servicii?
Răspunsul neoficial îl știm, însă, cu toții: ele s-au întors în circuit, cu largul concurs al celor care trebuiau să le vegheze.