Serviciul datoriei externe, adică rambursările de principal plus dobânzi, era de 47 miliarde de euro la nouă luni în 2019, ultimul an înainte de pandemie, iar la nouă luni din 2021 a ajuns la 69 miliarde de euro, plus 46%. Dacă se pătrează ritmul de creştere, pe tot anul 2021 serviciul datoriei externe va fi de aproape 100 miliarde de euro, scrie Sorin Pâslaru într-un comentariu în Ziarul Financiar.
Este România capabilă să plătească lunar aproape 10 miliarde de euro doar ca serviciu al datoriei externe, când în 1997-1998 plângea după 100 de milioane de euro să acopere rambursări de bonduri? Nu cumva este cam riscant mersul ăsta pe sârmă?Exporturile sunt principala sursă de acoperire a datoriei externe. Investiţiile directe sau de portofoliu sunt ori purtătoare de obligaţii în viitor precum dividendele, ori sunt foarte volatile.România este şi aşa foarte slabă la exporturi. Intensitatea exporturilor, adică ponderea exporturilor în PIB sau exporturi/capita, este de patru ori mai redusă decât în Ungaria sau Cehia, ţări apropiate ca PIB/capita. Germania are exporturi/capita de 10 ori mai mari decât România. Ce înseamnă asta? Că orice euro datorie externă este mai greu de rambursat de o ţară precum România, care nu are capacitatea de a vinde la export sau are o capacitate redusă de a vinde la export.Acum se tot bagă gunoiul (adică presiunea asupra cursului) sub preş, dar în curând vine scadenţa. Leul este ţinut artificial sub 5 lei. Ieri, 25 noiembrie 2021, un euro era 4,95 de lei la cursul stabilit de BNR pe baza cotaţiilor interbancare, faţă de 4,87 de lei în 25 noiembrie 2020, adică 1,6% în sus, în condiţiile în care inflaţia anuală este peste 8%. Cum vine asta?, mai spune Pâslaru.
