Potrivit cercetătorilor, pământul ce se dezgheaţă în nordul Rusiei ar putea elibera diverşi viruşi, extrem de periculoşi. Solul îngheţat din Marele Nord constituie un formidabil congelator pentru bacterii şi viruşi. Unii sunt vechi de zeci de mii de ani şi ar putea să fie reactivaţi şi eliberaţi ca urmare a încălzirii globale şi a intervenţiilor industriale, în Siberia în special, transmite Radio France Internationale.
RELATAREA RFI:
Covid-19 era un vírus necunoscut, a debarcat în China fără să ştim nici cum şi nici de ce. De unde ar putea să vină însă următorul microb? Din solul şi rocile îngheţate din Siberia, răspunde un biolog francez, Jean-Michel Claverie.
În 2014 – 2015, acest cercetător de la Universitatea din Aix-Marseille, a demonstrat împreună cu soţia sa -Chantal Abergel, faptul că viruşi vechi chiar şi de 30 000 de ani şi-au conservat în întregime puterea infecţioasă.
Viruşii au fost exhumaţi din Iacuţia, o republică a Federaţiei Ruse şi situată în Siberia orientală, adică din una dintre cele mai friguroase zone de pe glob unde pământul rămâne congelat pe întreaga durată a anului, indiferent de anotimp.
Aceşti viruşi au “dormit” liniştiţi în solul îngheţat, în permafrost.
Analizând toatre straturile unde se regăseau, am dedus că au coabitat cu omul din Neanderthal, explică cei doi cercetători şi cofondatori ai Laboratorului de informaţie geonomică şi structurală din Marsilia. Este un laborator format din patru pereţi şi nicio ferestră dar analizele acestor doi cercetători sunt pe cale să bulverseze tot ce se ştia până acum despre viruşi. Glumind, cei doi şi-au demit spaţiul de muncă în «sala back to the future» – «înapoi în viitor».
Unii viruşi au fost reactivaţi. Chiar dacă sunt extrem de vechi ei au fost capabili să infecteze amibe – un animal microscopic inofensiv pentru om.
Permafrostul, în straturile cele mai profunde, care pot coborî până la 1,5 km, este un congelator fantastic ce conservă intactă materia organică ce datează chiar şi de mai bine de un million de ani. O magmă ce dormitează în condiţii de conservare ideale: o temperatură cuprinsă între zero şi minus 10 grade, nu există umiditate, apă, lumină ori oxigen. Dacă puneţi un iaurt în permafrost va fi bun şi peste 40.000 de ani”, explică la microfonul RFI Jean-Michel Claverie :
„Permafrostul este un sol îngheţat ce are aşadar o temperatură mult inferioară temperaturii la care îngheaţă apa şi deci nu există apă în acest mediu ce permite de altfel prezervarea a numeroase organisme, cele mai multe unicelulare, microbi diverşi. Aşadar, toţi aceşti microbi prinşi în acest pământ sunt foarte bine conservaţi – este vorba de ciuperci microscopice şi de viruşi. Ceea ce am descoperit deja de câţiva ani este că viruşi ce au chiar şi undeva între 30.000 – 40.000 de ani, din Neanderthal, aceşti viruşi pot fi aduşi la viaţă şi reactivaţi chiar dacă au trecut atât de mult timp”.
De ce tip de virus este vorba ?
Jean-Michel Claverie: „Există bineînţeles un imens pericol să reactivăm viruşi şi deci tot ceea ce am încercat este să observăm viruşi capabili să infecteze amibe, aceste organisme unicelulare. Ar trebui să fim complet iresponsabili să încercăm să reactivăm viruşi precum cel al variolei”.
Cum poate decurge un astfel de experiment?
Jean-Michel Claverie: „Punem în contact diverse eşantioane de sol îngheţat, pe care îl dezgheţăm bineînţeles, cu amibe din laborator, iar uneori, nu întotdeauna bineînţeles, dacă există un virus prezent în sol, observăm că aceste amibe încep să moară şi ştim astfel că avem ceva infecţios prezent în pământ. Iar astfel izolăm noi viruşi ce au între 30.000 şi 40.000 de ani”.
