A stat 14 luni în închisoare. A fost achitat definitiv după 6 ani. La ieşirea din penitenciar, Nicolae Oros era cu 40 de kilograme mai slab şi abia umbla. „O plimbare de 50 de metri era un efort. Mă dureau picioarele, coloana, rinichii”, spune el. Acum cere despăgubiri de 5 milioane de euro statului român, scrie Ebihoreanul.
Aveam 23 de ani când a început coşmarul. Acum am 29 de ani, sunt depresiv, nu am realizat nimic, iar imaginea mea în societate este distrusă, îşi descrie Oros drama.
„Am simţit fiecare secundă în Penitenciar, un an mi s-a părut cât 20”. Aşa scrie în cererea de chemare în judecată a statului român orădeanul Nicolae Oros, zis Iepu’, arestat şi judecat vreme de 6 ani pentru uciderea taximetristului orădean Bajkán Péter.
Achitat definitiv anul trecut, tânărul a chemat statul în judecată, cerând nu doar despăgubiri materiale care să acopere cheltuielile cu procesul său, ci şi plata unor daune morale de 5 milioane euro, ca preţ al celor 14 luni petrecute dincolo de gratii, dar şi pentru că a fost etichetat vreme îndelungată „criminal”.
Arestat la o zi după crimă de Tribunalul Bihor, Oros a fost eliberat o săptămână mai târziu de judecătorii Curţii de Apel Oradea, care au considerat că dovezile procurorilor erau şubrede. O lună mai târziu, însă, pe 20 martie, Oros a ajuns din nou după gratii, măsură menţinută şi după 9 iulie 2009, când procurorul Alin Leucea de la Parchetul judeţean l-a trimis în judecată.
Oros s-a plâns de condiţiile din pușcărie: a fost băgat într-o celulă de 6 metri pătraţi împreună cu alte 7 persoane, iar hainele şi lenjeria le spăla într-o găleată şi le usca deasupra patului. „Exista o singură fereastră mică din care, pe perioada verii, geamul era scos, rămânând doar gratiile, indiferent dacă ploua sau nu. Pentru curăţenie aveam o măturică şi nu aveam mop, astfel că spălam celula, pe rând, cu un prosop de-al nostru”, zice tânărul.
După un an de stat în pat a ajuns să nu poată merge mai mult de 50 de metri fără să obosească. La asta a contribuit, spune el, şi faptul că gardienii îl terorizau, purtându-l în cătuşe la plimbare ori la sala de sport, deşi nu a fost niciodată violent ori indisciplinat. „Eram lăsat neîncătuşat doar la preot şi la psiholog, câte o oră. De aceea, mă treceam zilnic pe listă pentru a fi dus la psiholog şi la preot”, a scris Iepu’ în plângere.
Ancheta şi procesul celei mai misterioase crime din Oradea ultimilor 25 de ani nu au fost lipsite de incidente, în lipsa unor probe certe procurorii recurgând chiar şi la strategii „neortodoxe” pentru a-l înfunda pe singurul suspect. Au mers până acolo încât, sub pretextul unei consultaţii stomatologice în arest, i-au „furat” o mostră de salivă pentru realizarea unor teste ADN.
Pe 17 martie 2010, cu o zi înainte de pronunţarea sentinţei Tribunalului Bihor‚ ştiind că dosarul este „subţire”, procurorii Parchetului judeţean au cerut audierea unui martor cu identitate protejată, de fapt un hoţ care îşi ispăşea pedeapsa în aceeaşi celulă cu Oros, şi care ar fi avut sarcina să dezvăluie că tânărul i-a destăinuit crima. Judecătoarea a încuviinţat cererea şi a repus cauza pe rol, stabilind un nou termen de judecată, dar procurorul de şedinţă a venit cu o nouă surpriză: martorul nu mai voia să facă declaraţii! Mai mult, din spatele gratiilor, le-a transmis rudelor lui Oros că procurorii l-au instigat la mărturie mincinoasă, mai scrie Ebihoreanul.ro