COMENTARIU DE CONTELE SAINT GERMAIN (PRELUARE BLOG):
Justiția română a ajuns un circ.
Iar sub cupola acestui circ evoluează, printre alții, și doi măscărici: procurorul general Augustin Lazăr și procurorul DNA Mircea Negulescu. Doar că tot ce întreprind aceștia e să facă lumea să plângă, nu să râdă, ca măscăricii de profesie. Aici apare originalitatea.
Lui Negulescu i se mai zice Portocală și Zdreanță. Omul e de balamuc și de cămașă de forță. Din înregistrările compromițătoare cu el se poate scoate un album care să concureze cu șanse la Top 3 demenți români care se cred Dumnezeu. Nu știu dacă, oricât s-ar da peste cap, poate să-i ia fața lui Traian Băsescu în această competiție, dar, cu aspirantul la tronul ceresc Florian Coldea, e clar că se bate de la egal la egal.
Tot ce apăruse până mai ieri cu procurorul Negulescu prefigura portretul robot al unui anti erou. Figura cuiva deraiat grav la mansardă, pe care nimeni cu circumvoluțiunile suficient irigate nu-l poate admira și cu atât mai puțin susține public. Ei bine, șefa sa supremă, amazoana circului supranumit „justiția română”, nu doar că ni l-a dat, tot timpul, ca exemplu de procuror DNA de elită, dar, în continuare, îl protejează prin lipsă de reacție și de simț critic.
Ieri ne-am mai pricopsit cu un hit al măscăriciului de la Ploiești. Ceva din categoria: ia-mă frate, sunt al tău, am fost taur, azi sunt bou. O înregistrare prin care omul emblematic al DNA tinde spre autodenunțul perfect.
Și astfel ajungem la al doilea măscărici al trupei, Augustin Lazăr. Deghizamentul pe care îl folosește de aseară nu mai e cel cu bila roșie la nas și cu casca de pompier pe frunte ci unul cu roba de magistrat reprofilată în pamperși.
Să mă explic. De când a venit la sucursala circului mare, numită Parchetul General, figurantul Augustin Lazăr nu a făcut altceva decât să fie pompierul de serviciu al Laurei Kovesi. De câte ori exploda câte ceva în preajma acesteia, el punea iute furtunul pe flacără să o înăbușe până nu se întinde. Acum însă, de când cu măscăriciul Zdreanță și zicerile lui memorabile, trebuie să-l apere și pe ăsta de vreun incendiu devastator. Lucru infinit mai greu, la cât e de… inflamabil.
Cum se știe, rinichii sunt foarte sensibili la emoții. Numai gândul, la ce s-ar putea întâmpla dacă îl supără pe Portocală cu vreo urmărire penală și apoi începe acesta să vorbească, îi dă micțiuni bietului Augustin. De-asta nevoia de a-și transforma roba în pamperși. Și-așa, la câte prestidigitații a făcut în ultima vreme pentru Codruța, roba lui și-a pierdut demult croiala respectabilă.
Ieri, ambii măscărici au ieșit la rampă. Negulescu, cum ați auzit, cu „Semnează în p..a mea denunțul!” iar Lazăr, cum ați văzut, cu „Am deschis un dosar penal la sesizarea doamnei Focică. L-am trimis, spre rezolvare, la DNA”.
Fiecare, în felul lui, slujind-o pe doamna Kovesi. Și fiecare depreciind-o prin asociere. Ca pe o statuie de care vântul agață rufe murdare.
Așa justiție, așa circ. Așa circ, așa măscărici. Așa măscărici, așa statuie. Așa statuie, așa rufe murdare.
În curând, pe soclu, toată lumea va vedea o sperietoare de ciori.
