Omenirea a intrat într-o eră de cotitură, o nouă perioadă a istoriei mondiale. Nu este vorba doar de schimbarea ordinii mondiale, de reformatarea sistemului de relații internaționale sau de evoluția doctrinelor și valorilor care stau la baza arhitecturii mondiale. În prezent, au loc schimbări profunde, cu adevărat tectonice, scrie Nikolai Patrușev, secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, într-un articol publicat în numărul din septembrie 2023 al revistei „Razvedcik”.
Sub privirea noastră, ordinea mondială colonială centrată pe Occident, care a luat naștere în epoca cruciadelor și s-a conturat în timpul marilor descoperiri geografice, este în curs de distrugere finală. Atunci s-au pus bazele modelului occidental de civilizație, de natură prădătoare care a supraviețuit, cu unele modificări, până în zilele noastre. În cadrul acestui model, un grup restrâns de state a construit o piramidă, stabilindu-se în vârf și acordându-și puteri exclusive. Modul în care este concepută această piramidă a parazitismului și cui îi este atribuit fiecare dintre etajele sale reiese în mod clar din practica occidentală modernă de împărțire a lumii în țări dezvoltate, țări cu economii în tranziție și țări în curs de dezvoltare. Esența acestui sistem este simplă: toți cei care se află pe un nivel inferior trebuie să transfere fără a se plânge și practic gratuit o parte din propriile resurse – materiale, financiare, intelectuale, umane. În realitate, avem de-a face cu o suprastructură parazitară cu mai multe niveluri la scară globală.
Cuvântul „parazit” în traducere din limba greacă înseamnă „linge-blide”. În Grecia antică, acesta era numele dat escrocilor care câștigau încrederea concetățenilor bogați și, prin înșelăciune și adesea cu forța, preluau controlul asupra locuințelor lor. Chiar în acest mod au acționat și puterile occidentale, asigurându-și dominația, fără a ezita să recurgă la cele mai brutale și inumane metode.
Istoria cunoaște multe exemple. Cucerirea de către europeni a Lumii Noi a fost însoțită de genocidul populației indigene. Ca urmare a divizării și jefuirii sale, peste 15 milioane de sclavi au fost duși din Africa în America, în primul rând în SUA. Ne amintim de exploatarea masivă a resurselor din Asia de Sud și Asia de Sud-Est, „războaiele opiului” din China și alte operațiuni similare. În același timp, proiectele colonial-imperialiste au fost planificate și puse în aplicare în primul rând de capitalul privat: negustori, antreprenori, societăți pe acțiuni și corporații, care erau mai puternice decât multe state și dispuneau de propriile armate și flote.
Astăzi, companiile Indiilor de Est și administrațiile coloniale au fost înlocuite de corporații transnaționale ale căror resurse depășesc potențialul majorității statelor din lume. În țările occidentale, politica nu este modelată de autoritățile alese de cetățeni, ci de același mare capital. Concernele americane din industria de apărare se simt de mult timp ca niște stăpâni ai Pentagonului, iar omologii lor din giganții informatici precum Google, Meta, Apple, Microsoft și Amazon nici măcar nu încearcă să ascundă utilizarea tehnologiilor de colectare a datelor personale și de control social din întreaga lume în scopuri proprii.
Conglomeratul de bănci private cunoscut sub numele de Rezerva Federală a SUA este un creditor al guvernului american, care, la rândul său, a constrâns restul lumii să fie dependentă de dolar. Washingtonul continuă să crească în mod deliberat, deși forțat, datoria națională, care a depășit deja 32,5 trilioane de dolari. Președinții care s-au succedat la conducerea Rezervei Federale s-au lăudat cu faptul că Statele Unite pot rambursa orice împrumut pe care îl contractează, deoarece pot tipări bani nelimitat.
În scopul dominației globale, Occidentul folosește influența militară directă, amenințările cu forța, „privatizarea” elitelor, „revoluțiile colorate”, încurajează terorismul și extremismul. Astfel, extinderea continuă a Alianței Nord-Atlantice oferă, de fapt, SUA o oportunitate de a absorbi state, de a le priva de independența lor, apărându-și în același timp interesele naționale. Duplicitatea NATO nu poate fi ascunsă sub niciun pretext. De ani de zile, cei din NATO își proclamă verbal angajamentul pentru pace, timp în care se luptă sau amenință cu război orice țară care nu este de acord cu politica SUA. Puterea militară a NATO este folosită pentru a menține hegemonia occidentală, subjugarea economică și presiunea politică asupra statelor care nu reprezintă o amenințare militară pentru alianță. În șapte decenii, NATO a fost implicată în peste 200 de conflicte militare în întreaga lume.
Observ că, în practică, pentru America armatele NATO sunt și ele colonizate. Dacă va fi necesar, Washingtonul va trimite cu ușurință trupele altor țări membre ale alianței la moarte, fără a risca viețile reprezentanților „excepționalului” popor american. Terorismul internațional, care, în forma sa actuală, este un instrument direct de promovare a influenței atlantiștilor, se înscrie, de asemenea, pe aceeași linie. Practic, toate grupările teroriste majore de astăzi sunt create, aprovizionate și finanțate de serviciile de informații occidentale care pun în aplicare deciziile conducerii politice din țările lor.
Principala cauză a crizelor moderne de migrație o reprezintă, de asemenea, și conflictele provocate de occidentali și de politicile lor prădătoare vechi de secole față de statele din Orientul Mijlociu, Asia, Africa și America Latină.
Nici schemele prin care operează astăzi crima organizată transnațională nu sunt noi. Anglia, Franța, Spania, Portugalia și Statele Unite nu au ezitat niciodată să apeleze la serviciile piraților și ale altor bandiți pentru a-și atinge obiectivele politice și economice. Și toată prada a fost depozitată în Occident, într-un fel sau altul.
O metodă non-militară eficientă de consolidare a dominației occidentale a fost influența psihologică asupra locuitorilor altor țări și continente. Timp de secole, propagandiștii profesioniști din Lumea Veche au construit un argument conform căruia nu numai că aduc bine altor popoare, dar se presupune că fac acest lucru ca un act de caritate, aproape în detrimentul lor. Toată lumea își amintește de versurile lui Rudyard Kipling cu privire la „povara omului alb”, care, potrivit acestuia, consta în trimiterea „celor mai buni fii în slujba triburilor sumbre”. În același timp, nu este atât de cunoscut faptul că unele colonii englezești, cum ar fi Australia, au fost folosite inițial doar pentru a curăța metropola de infractori și persoane marginalizate. Justificarea conceptuală a colonialismului a fost întruchipată în așa-numitul rasism științific, creat la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul swcolului al XX-lea în Anglia și SUA. Prin argumente privind inegalitatea fizică și intelectuală a raselor umane, teoreticienii săi au explicat necesitatea tutelei raselor „superioare” asupra celor „inferioare”.
Ideologia propriei superiorități față de alte popoare și civilizații a fost cultivată în societățile occidentale timp de secole și este încă dragă acestora. Occidentul privește Rusia chiar de pe astfel de poziții. Temându-se de măreția și puterea sa, însetați după bogățiile ei, occidentalii au căutat mereu să ne slăbească țara și să pună stăpânire pe resursele ei. Prin urmare, faptul că, odată cu începerea operațiunii militare speciale în Ucraina, Occidentul a fost lovit de un val de rusofobie nu este deloc surprinzător.
Mai există și un alt aspect. Rusia este percepută de Occident ca o amenințare constantă. Dezmembrarea sistemului colonial a început după cel de-al Doilea Război Mondial, sub influența directă a realizărilor și victoriilor Uniunii Sovietice. Atunci, metropolele occidentale au pierdut controlul direct asupra posesiunilor lor, iar zeci de state din întreaga lume au obținut independența. În consecință, colonizatorii au fost nevoiți să adopte mecanisme și metode de constrângere indirectă: atragerea noilor țări în blocuri politice și militare, mituirea elitelor locale, subjugarea economică și tehnologică, exploatarea resurselor străine prin scheme ascunse. Pierderile au fost imense, iar dragostea pentru țara noastră în Occident nu a crescut.
Astăzi, împotriva Rusiei este folosit întreg arsenal de mijloace de care dispun adversarii săi. Nu este vorba doar de amenințări sau sancțiuni, ci și de mii de resurse de informare aflate sub controlul lor și de un sistem pe mai multe niveluri de influențare a opiniei publice, care se bazează pe o rețea extinsă de agenții de relații publice străine menite să creeze motive pentru declanșarea unor campanii de informare virulente în întreaga lume. În acest sens, trebuie amintit că pentru apărarea împotriva agresiunii geopolitice occidentale potențialul militar, chiar și cel de rachete nucleare avansate, nu este suficient. Este important să-i reziști într-o manieră organizată, într-o luptă la scară largă pentru minți și inimi.
Destrămarea URSS a determinat o schimbare a raportului de forțe, iar cei care luptau pentru dominație s-au grăbit să folosească această ocazie pentru a-și întări dictatul față de restul lumii. În prezent, Statele Unite și Europa cheltuiesc resurse uriașe pentru a găsi și educa în centre educaționale specializate așa-numiți tineri lideri democrați, care vor fi apoi folosiți pentru a organiza lovituri de stat în scopul instaurării unor regimuri dependente de Occident în foste state independente. A devenit un lucru banal ca „liderii” instruiți în acest mod să se dovedească a fi marionete obișnuite care primesc bani și instrucțiuni de la CIA, MI6 și alte servicii de informații occidentale.
Occidentalii obțin pârghii suplimentare de influență prin implicarea în pregătirea conducătorilor promițători și reprezentanților structurilor de forță, care devin apoi promotori de idei dăunătoare în detrimentul intereselor naționale ale statelor lor. În ultimii ani, au fost identificați și neutralizați sute de angajați ai serviciilor de informații străine și alte persoane implicate în organizarea de activități de informații și acțiuni subversive împotriva țării noastre și a partenerilor noștri strategici.
După ce au întâmpinat rezistență, SUA și aliații lor au apelat la tactici de distrugere a arhitecturii de securitate mondială, care a fost stabilită de-a lungul anilor. Ignorând scopurile și principiile Cartei ONU, aceștia încearcă să înlocuiască dreptul internațional cu o „ordine bazată pe reguli” pe care ei înșiși o definesc. În aspirațiile sale neocoloniale, Occidentul încearcă să distrugă cele mai importante asociații de integrare, dar care nu se află sub controlul său: ASEAN, SCO, BRICS, CSI, EAEU și altele, cu scopul pe termen lung de a transforma statele independente în vasali ai săi. Cercurile de elaborare a politicilor americane sunt convinse de un presupus destin mesianic special al Americii – de a conduce lumea printr-o politică externă puternică, fără a recunoaște interesele nimănui. Acestea intervin în mod activ în procesele interne din America Latină, Africa și Asia, construind noi alianțe în folosul lor. Printre acestea se numără parteneriatul trilateral AUKUS cu Marea Britanie și Australia, triunghiul SUA-Japonia-Republica Coreea, care vizează China, Rusia, RPD Coreeană și alte țări din regiune care nu se supun voinței Washingtonului. În regiunea Asia-Pacific, Casa Albă este obsedată de ideea formării unei structuri de rețea de securitate, în care Tokyo ocupă un loc important. Se elaborează planuri pentru crearea unei filiale NATO în regiunea Asia-Pacific. Interacțiunea cu Anglia se intensifică pentru a folosi potențialul serviciilor sale de informații, progresele tehnologice și pentru a integra forțele armate în operațiunile americane actuale. Washingtonul nu poate renunța la gândul unei ” filiale” a unei NATO de buzunar în Orientul Mijlociu.
Extinderea mașinăriei militare americane este însoțită de o reformatare forțată a mentalității și spiritualității populației din toate țările asupra cărora anglo-saxonii intenționează să-și extindă influența. În conștiința lor publică, sunt injectate în mod sistematic și insistent idei și valori false pentru a consolida pretențiile neocoloniale ale Occidentului.
În primul rând, acestea sunt ideile globalismului, opusul complet al patriotismului, care nu recunoaște diversitatea culturilor și a modurilor de viață și este conceput pentru a forța toate țările și popoarele să se supună sub drapelul civilizației occidentale de consum. Mai mult, este vorba de propaganda (de care lumea este sătulă până-n gât) – a teoriilor false ale diversității de gen, cu inventarea a zeci de genuri și posibilitatea de a schimba parametrii biologici ai unei persoane la primul capriciu sau chiar sub constrângere.
În cele din urmă, este vorba de dezvoltarea și impunerea unor doctrine pseudo-ecologice nebunești menite să justifice, sub sloganul conservării naturii, necesitatea unei reduceri radicale a numărului de oameni.
Se cultivă conceptul pseudoștiințific de transumanism, conform căruia omul este declarat o verigă intermediară a dezvoltării biologice și sociale, ceea ce atrage după sine cerința de a-l „îmbunătăți”, aproape forțat, prin modificare genetică și fuziune cu sistemele tehnologice. În același timp, oamenilor le sunt prezentate diverse teorii tehnocratice care justifică dependența oamenilor de noile tehnologii și permit inteligenței artificiale să îi controleze.
Miza pe idei antiumane, în mod deschis mizantropice, a fost mult timp o caracteristică a elitelor vest-europene și americane. Doctrinele propuse sunt, de fapt, o încercare a Occidentului de a-și păstra fostele beneficii și privilegii. În consecință, toate statele și popoarele care nu doresc să urmeze aceste idei malefice, ci susțin și apără calea lor, sfințită de mii de ani de experiență și de tradițiile strămoșilor lor, sunt automat proclamate dușmani, supuși „reeducării” prin orice mijloace, inclusiv prin forță.
Tocmai de aceea, este important ca o mare parte a umanității, care nu este de acord cu rolul care îi este atribuit să fie ”o bază de materie primă” a Occidentului, să se unească și să pună capăt hegemoniei neocoloniale, pentru a-și scoate definitiv sistemele politice, economice, sociale și culturale de sub influența așa-zisei civilizații occidentale. Asistăm la modul în care centrul activității economice s-a mutat din vestul global către țări care până acum erau numite în mod obișnuit țări în curs de dezvoltare. Acestea au depășit deja atât Statele Unite, cât și Europa în ceea ce privește volumul de produse fabricate, amploarea investițiilor, ritmul progresului tehnologic și creșterea calității vieții populației. Nu este surprinzător faptul că, la începutul secolului al XXI-lea, când resursele au devenit semnificativ mai greu de extras, globaliștii americani, britanici și europeni s-au aflat într-o situație dificilă, iar piramida parazitismului a început să se clatine. În diferite regiuni ale lumii au apărut focare de lupte pentru libertate. Statele independente au încetat să mai tolereze jaful sistemic. Pe planetă s-au format centre de putere care nu mai sunt dispuse să se supună hegemoniei anglo-saxone. O parte semnificativă din Eurasia, China, India, Asia de Sud-Est, America Latină, Africa, lumea arabă reprezintă poli ai viitoarei ordini mondiale. Pe fondul confruntării dure a Rusiei cu Occidentul colectiv, a cărei fază „fierbinte” este operațiunea specială din Ucraina, procesul de formare a noii ordini mondiale s-a accelerat semnificativ. O confirmare convingătoare a acestui fapt este refuzul majorității statelor lumii de a se alătura sancțiunilor antirusești.
Rusia a devenit un centru de atracție pentru toți cei care sunt gata să se opună parazitismului Occidentului, deoarece noi oferim o cale alternativă. Principalii săi parametri sunt reflectați în noul Concept de politică externă al Federației Ruse. Suntem deschiși la cooperare cu toate țările cu spirit constructiv, cu toate forțele sociale și politice care doresc să avanseze împreună pe calea dezvoltării, punând bazele unei noi ordini mondiale multipolare, cu adevărat democratice.
Majoritatea statelor sunt pregătite să colaboreze în această direcție. O dovadă directă în acest sens este cea de-a XI-a reuniune internațională a înalților reprezentanți pe probleme de securitate, care a avut loc în Rusia în perioada 23-25 mai a.c.. La forum au participat delegații din 101 țări și șase organizații internaționale. Conferința s-a desfășurat într-o situație internațională dificilă, în condiții de presiune, când ambasadorii Statelor Unite, Angliei și Franței au încercat să oblige participanții să refuze să călătorească în Rusia. Astfel de acțiuni ostile nu au surprins pe nimeni. Occidentul nu recunoaște formatele organizate fără conducerea sa, precum și interacțiunea bilaterală și multilaterală bazată pe egalitate și pe dreptul internațional.
În intervențiile lor, participanții au subliniat faptul că turbulența proceselor din lumea de astăzi este o consecință directă a dorinței Occidentului colectiv și a corporațiilor transnaționale globale de a inversa procesul de restabilire a echilibrului și a dreptății. Ideea centrală a fost reprezentată de teza conform căreia cel mai important principiu al relațiilor internaționale ar trebui să fie respectul reciproc și recunoașterea necondiționată a dreptului celorlalți de a-și alege propriul mod de dezvoltare, propria structură socială, politică și economică.
Un alt exemplu. La 23 iunie a.c., la Alma-Ata a avut loc prima reuniune a secretarilor consiliilor de securitate ale Rusiei și ale țărilor din Asia Centrală. Aceasta s-a axat pe modul în care se pot combate în comun consecințele aventurii neo-coloniale a Occidentului în Afganistan, pe care anglo-saxonii, cu implicarea directă a NATO, au transformat-o timp de 20 de ani într-un focar de terorism, trafic de droguri, criminalitate și ideologii extremiste. Experiența unor astfel de forumuri arată că majoritatea țărilor lumii își dau seama de natura distructivă a politicii globale a Statelor Unite și a sateliților săi și cât de sinucigaș este astăzi să ne supunem fără discernământ Occidentului. În discursurile publice ale partenerilor noștri, în negocierile bilaterale și în conversațiile din spatele scenei, se aude același laitmotiv: dezvoltarea umanității depinde în mod direct de consolidarea unei lumi multipolare și de păstrarea valorilor morale tradiționale.
Nu trebuie să uităm că ONU rămâne principalul mecanism de dialog și coordonare a statelor în probleme care necesită o acțiune comună, iar Carta Organizației încorporează deja principiul multipolarității pe baza reprezentării regionale. În acest sens, problema extinderii Consiliului de Securitate al ONU pentru a include țări din Asia, Africa și America Latină devine din ce în ce mai relevantă.
Astăzi, este evident că s-au format premise obiective pentru tranziția către acest tip de ordine mondială datorită crizei socio-economice și politice profunde din lumea occidentală și dezvoltării rapide a societăților non-occidentale. Există, de asemenea, motive subiective, exprimate în dorința unui număr de actori de a construi o arhitectură globală de tip nou, în care nu va mai fi loc pentru împărțirea țărilor și popoarelor în clase, tipuri și varietăți. Cea mai importantă resursă care se poate opune proiectelor coloniștilor moderni este memoria istorică, pe care occidentalii, în ciuda eforturilor lor, nu au reușit să o șteargă. Popoarele din toate regiunile lumii își amintesc secolele de opresiune feroce și nicio fabulă despre „misiunea civilizatoare a omului alb” nu le poate șterge din memorie ororile sclaviei englezești și atrocitățile comise de naziștii lui Hitler și de acoliții lor. Nu-i vor uita nici pe belgienii care au tăiat membrele congolezilor ca pedeapsă pentru rezultate slabe la recoltarea cauciucului, și nici pe francezii și americanii care au transformat înfloritoarea insulă Haiti într-o uriașă mahala în două secole de jafuri inumane.
Este bine cunoscut faptul că distrugerea Libiei, cele două campanii irakiene și valul de „revoluții colorate” arabe au fost o consecință directă a încercării Washingtonului de a împiedica țările africane și statele bogate în resurse energetice din Orientul Mijlociu să scape de sub controlul occidental. Europa, care în ultima vreme a fost cuprinsă de o dorință de suveranitate (numită și „autonomie strategică”), reprezintă, de asemenea, o amenințare tot mai mare la adresa hegemoniei americane. Conflictul din Ucraina a fost organizat de Washington și Londra nu doar pentru a provoca o înfrângere strategică a Rusiei, ci și pentru a slăbi Europa, unde Germania jucase până atunci rolul de „vioară întâi”. În efortul de a-și menține dominația, Occidentul însuși a distrus instrumentele care funcționau mai bine pentru el decât mașina de război. Este vorba de libera circulație a bunurilor și serviciilor, de coridoarele de transport și logistică, de un sistem unic de decontare, de diviziunea globală a muncii și de lanțurile valorice. Ca urmare, occidentalii se închid în ritm rapid față de restul lumii. Ponderea SUA în PIB-ul mondial este în scădere rapidă. Actualul deceniu se va derula sub sloganurile substituirii importurilor și respingerii dolarului. Strategia „mașinei de tipărit dolarii”, ca și întregul sistem financiar occidental, este viabilă exact atât timp cât SUA și sateliții săi poartă noi războaie coloniale. Cu toate acestea, nu există piramide financiare care să dureze la nesfârșit. Aceasta este o lege incontestabilă a economiei.
Este evident că, în viitorul apropiat, SUA vor trebui să accepte rolul unuia dintre polii lumii multipolare, în timp ce Europa, care a acceptat să devină un vasal american, va trebui să muncească din greu pentru a-și câștiga independența geopolitică.
Articolul, semnat de Nikolai Patrușev, secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, a fost publicat în numărul din septembrie 2023 al revistei „Razvedcik”.
