Am trăit să o vedem și pe asta: Dacian Cioloș, președintele partidului care a făcut din avocatul mega-infractorului Radu Mazăre ditamai ministrul Justiției cere, revoltat, schimbarea avocatei Laura Vicol de la șefia Comisiei

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpoliticshttp://Inpolitics.ro

Motto: ”Întîi și întîi pe avocați să-i omorîm” (William Shakespeare – Henric Vl)

Un scandal de-a dreptul ciudat se derulează de cîteva zile în media, pe seama noii președinte a Comisiei Juridice din Camera Deputaților, Laura Vicol. Care ar fi dat o grea lovitură Justiției mioritice prin cocoțarea în funcția amintită, pentru că și-a permis să apere în trecut niște acuzați de fapte penale. Pentru că se știe, avocații de caracter apără doar măicuțe acuzate de stingerei abuzive de lumănăriși atît. În spatele ciudatei agitații, însă, se întrezăresc interese politice majore, cum ar fi noua strategia de luptă a exclusei de la guvernare USR.

Am trăit să o vedem și pe asta: Dacian Cioloș, președintele partidului care a făcut din avocatul mega-infractorului Radu Mazăre ditamai ministrul Justiției cere, revoltat, schimbarea avocatei Laura Vicol de la șefia Comisiei.
Ea și-a permis să apere cîndva interlopi în procese.
Și dacă a făcut-o, eisudem farinae, e leat cu ei. Deci nu e corect să conducă brava Comisie Juridică.
Sigur, alții ar putea obiecta că Vicol a apărat și un stîlp al statului de drept, fosta șefă a DIICOT Alina Bica, deci nu prea mai e clar de care parte a anticorupției trebuie plasată.

Nu doar USR a făcut circ pe tema Vicol, ci și acea parte a presei grupată în spatele useriștilor și despre care se zvonește de ceva ani că e creată și controlată de Florian Coldea & Laura Kovesi.

Să o luăm, însă, metodic.

Povestea avocaților parlamentari nu e nouă.
Prin anii 90, cel mai cunoscut parlamentar care își folosea, abil, influența politică întru cîștigarea proceselor era considerat liberalul Niculae Cerveni. Obișnuia, se spune, ca în timpul proceselor să scoată telefonul mobil cît o cărămidă și să răspundă la telefon, pentru că ”îl căuta domnul președinte Constantinescu, deci e ceva important”. Chestie care impresiona, ce-i drept, judecătorii.

În guvernarea care a urmat, prin 2001, premierul Adrian Năstase a decis să pună capăt unor asemenea practici și a lansat în numele PSD ideea unei legi care să oblige parlamentarii avocați să se suspende pe durata mandatelor.
Au protestat vehement liderii dreptei, PNL, PD, UDMR.

„Ar fi neconstituţional să introduci incompatibilităţi în plus faţă de ceea ce prevede Constituţia, funcţia de parlamentar fiind incompatibilă doar cu exercitarea oricărei funcţii de autoritate publică”, declara Gyorgy Frunda.

Avocatul Titus Gheorghiof, deputat PNL, anunța și el că nu va susţine un asemenea proiect de lege: „Ţine de conştiinţa fiecărui om să se abţină şi să nu fie implicat, chiar şi atunci cînd apără, în cauze care ar putea să aducă atingere reputaţiei sale sau imaginii partidului din care face parte”.

Avocatul deputat PD, Liviu Negoiţă, spunea că nu trebuie ca toţi parlamentarii avocaţi să aibă „imaginea provenită din PSD, de apărători ai corupţiei”.

Prin 2006, un alt proiect similar, propus de Ministerul Justiţiei, condus de Monica Macovei, prin care se urmărea introducerea incompatibilităţii calităţii de parlamentar sau membru al Guvernului cu cea de avocat sau notar, era la fel de prost primit.

Preşedintele Uniunii Avocaţilor din România (UAR), Călin Andrei Zamfirescu, critica dur propunerea susţinând că „toate parlamentele lumii sunt pline de avocaţi”.
„Tot corpul de avocaţi se opune iniţiativei de a se declara incompatibil mandatul de parlamentar cu profesia de avocat”, mai spunea el.

Zamfirescu, reamintim era patronul firmei care îl avea asociat pe actualul ministru al Justiției, Cătălin Predoiu, lider marcant al PNL.

Ca o picanterie, apropo de apărarea interlopilor: PNL a avut un ditamai președintele și ministru al Justiției care nu a avut ezitări în a apăra într-un proces președintele Federației Ruse, post ocupat pe atunci de Vladimir Putin. Valeriu Stoica, pentru că de el vorbim, a pledat în favoarea firmei oficiale a președintelui rus, aflată în dispută cu o firmă românească. Și a făcut-o tocmai pentru că era un excepțional avocat.
Care or fi mai dăunători, interlopii ori rușii?

Lăsînd gluma deoparte, cazul Vicol readuce în atenție un fenomen grav care se produce de ani buni, și anume trasarea unui semn de egalitate între avocați și cei pe care îi apără, ceea ce afectează imaginea breslei, slăbește puterea ei și, implicit, lovește Justiția și statul de drept în ansamblul său.

Faptul că nu doar în România s-au petrecut asemenea fenomene nu ajută prea mult cauzei.

Ele au intrat acum cîțiva ani în atenția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care a inițiat o cercetare amplă asupra stării avocaturii, concretizată în Raportul Bashkin privind „Principiile și garanțiile avocaților”.

Potrivit raportului, Adunarea s-a declarat îngrijorată de numeroasele cazuri de încălcare a drepturilor avocaților, inclusiv atacuri împotriva securității și independenței acestora, comise în ultimii ani.

La loc de cinste observația că ”Avocații au fost identificați cu clienții lor și, prin extensie, cu afilierile politice ale clienților lor sau infracțiunile de care aceștia sunt acuzați”.

Le sună cunoscut asta acuzatorilor Laurei Vicol, mereu în dinți cu directivele europene în materie de Justiție și stat de drept?

Alte observații din raportul Bashkin:

● Una dintre cele mai frecvente încălcări ale drepturilor avocaților este convocarea avocaților la audieri de către organele de anchetă în calitate de martori în cazurile în care avocații acordă asistență juridică clienților lor (…)
● Avocații sunt chemați să se prezinte ca martori în procedurile împotriva clienților lor și li se cere să explice de ce și cum își reprezintă clienții (…)
● Avocații se confruntă cu hărțuiri administrative și judiciare, inclusiv ingerințe abuzive asupra drepturilor și privilegiilor lor profesionale, cum ar fi violarea comunicărilor privilegiate dintre avocat și client, perchezițiile corporale sau a sediilor lor profesionale, confiscări ale documentelor legate de caz, supraveghere ilegală audio și video, necomunicarea informațiilor esențiale legate de caz, trecerea pe liste cu persoane care au diverse interdicții, inclusiv de călătorie. (…)
● Autoritățile de aplicare a legii încearcă în mod necorespunzător să evalueze și să reglementeze onorariile avocaților (…)”

Având în vedere aceste aspecte, la 23 octombrie 2020, Comitetul Permanent al Adunării Parlamentare a CE a adoptat Rezoluția 2348 (2020) privind principiile și garanțiile aplicabile avocaților, prin care îndeamnă toate statele membre să asigure protecția eficientă a profesiei de avocat, în special prin interzicerea interferenței statului în profesia de avocat și definirea clară a activităților precise care constituie o interferență interzisă, precum și prin stabilirea unui cadru legislativ național care garantează eficiența, independența și securitatea activității avocaților.

Avocatul nu apără infractorii, ci cetățenii care beneficiează de prezumția de nevinovăție, spune un vechi principiu de drept.

Să nu fi știut acest principiu Dacian Cioloș, partidul său, o bună parte a mass-media, cea ”euro-atlantistă”, cum se autodefinește?

Ba bine că nu.
Doar că Laura Vicol a picat în locul și momentul nepotrivit.
În toiul luptei politice dintre opoziția ”democratică”, adică USR, și PNL, marele rival pe dreapta și cel care i-a aruncat peste bordul guvernării.

Pentru a-și crește procentele în sondaje pînă la viitoarele alegeri, USR va apăsa la maxim pedala anticorupției, profitînd de înmuierea pe subiect a lui Klaus Iohannis și a PNL. Și pentru asta nu va precupeți niciun efort.
Lupta contra Laurei Vicol – transformată peste noapte în simbol al non-Justiției – e doar începutul; ea se va transforma curînd în război în toată regula.

La fel ca mai mereu, în România, scopul politic scuză absolut orice fel de mijloace, inclusiv atacul la temeliile statului de drept. Care, la o adică, pot fi hîțînate fără griji, dacă se mai pun, astfel, niște puncte în sondaje.