Am parafrazat titlul unui articol al lui B.P. Hasdeu („Pierit-au dacii?”), scris la adresa latinismului extremist, care propunea eliminarea literei j din alfabetul românesc, pentru că era de origine slavă. Într-o vizită la Blaj, gazdele i se adresau cu „domnule Haidău”, explicându-i savantului motivul transformării literei j în i. Atunci, Hasdeu le-a replicat: „și cum pronunțati cuvântul coaje?”. Și s-a zis cu exagerările lingvistice, cu argumentele pseudo-științifice. Mai târziu, Stalin, autorul cărții Cu privire la marxism-leninism în lingvistică (scrisă, de fapt, de „cercetătorii” Institutului de Lingvistică al Academiei de Științe a URSS) a inventat, în scopuri politice, limba „moldovenească” (evident și poporul „moldovenesc”), moldovenii și românii din Basarabia și Bucovina fiind considerați două etnii diferite. Recent, pe același calapod, în Serbia s-a inventat limba „vlahă”. Fiind două etnii diferite (moldoveni sau vlahi versus români), nu întrunesc numărul necesar prevăzut în legile statelor respective de a fi reprezentanți în Parlament sau de a avea învățământ în limba maternă. În România, ucrainenii sunt reprezentați în Parlament, pe când românii din Ucraina nu beneficiază de acest drept internațional.(…)Dacă autoritățile de la Budapesta sau Varșovia au intervenit în apărarea conaționalilor lor din Ucraina, „dragii” noștri președinți au rămas nepăsători. Sub președenția lui Emil Constantinescu (ministru de externe: Adrian Severin) s-a semnat un tratat de vecinătate, recunoscând, de fapt, rapturile istorice teritoriale înfăptuite de Stalin, cu acordul tacit al SUA și al Marii Britanii (Insula Șerpilor a fost vândută pe o chitanță de mână de către Eduard Mezincescu).La Congresul Românilor de Pretutindeni (Romfest, 16-20 septembrie 1998), organizat de părintele Gh. Calciu-Dumitreasa la Muzeul Național de Istorie , românii din străinătate au considerat acest tratat drept „act de trădare națională”.Actualul președinte (îmi scapă numele) a mers în Ucraina, dar a refuzat să se întâlnească cu românii de acolo spre a le auzi păsurile; a avut ocazia, la o adunare ONU, să vorbească cu omologul său ucrainean, dar n-a făcut-o, scrie Tudor NEDELCEA în BucPress din Cernăuți.
CE MAI SCRIE TUDOR NEDELCEA ÎN BUCPRESS:
Pentru românii noștri din Ucraina nu mai avem niciun interes, nicio simpatie, nicio obligație?! Am creat filiale ale ICR în diverse localități din lume, dar unde era absolut nevoie nu, adică la Cernăuți. Am avut prilejul de a-l avea pe avocatul bucureștean Eugen Patraș, care a cumpărat la Cernăuți, chiar în centrul istoric, un imobil în care a înființat Centrul Cultural „Eudoxiu Hurmuzaki”, încredințat acad. Vasile Tărâțeanu, în care funcționează o bibliotecă, librărie și un restaurant cu specific românesc. Deci, o inițiativă particulară (Patapievici își are sorgintea în acest ținut istoric?).
Este bine să reamintim o parte dintre interferențele româno-ruso-ucrainiene: la Kiev a activat mitropolitul Petru Movilă, despre care cunoscutul istoric Lihaciov se întreba care Petru este mai mare: Movilă sau țarul Petru cel Mare; Regina Carmen Sylva a corespondat cu Lev Tolstoi; Gogol a avut urmași cu o româncă din Transnistria, din gubernia Basarabiei inspirându-se pentru cartea sa „Suflete moarte” (celovecii ruși fugeau în zonele mărginașe ale Imperiului, în satul lor fiind declarați „morți”, spre a nu plăti biruri); celebrul compozitor Rahmaninov își are sorgintea în Ștefan cel Mare (despre compozitor, Raluca Cimpoi, fiica savantului, a scris o teză de doctorat. Pavel Kisseleff), cu merite edilitare incontestabile la București și Turnu Severin a elaborat Regulamentul Organic, același pentru Moldova și Țara Românească netezind calea Unirii Principatelor Române etc. Apoi, să nu-i diavolizăm pe toți rușii, anulându-le numele acordate unor străzi, cum e cazul celebrului scriitor Dostoievschi.
Vocile românilor pretutindenari au fost auzite și ascultate la Congresele Spiritualității Românești (condus de Adrian Păunescu), organizate anual la Alba Iulia de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (condusă de Victor Crăciun). Pentru românii din preajma Odesei din fostele așezări românești, Vadim Bacinschi se face ecoul acestora în Almanahul „Sud-Vest”, editat de „Revista română”, apărută sub egida Astrei, grație neobositei activiste Areta Moșu.
Situația românilor din nordul Bucovinei (câți au mai rămas) este tragică. La 30 mai 1998, acad. D. Vatamaniuc îmi scrie: „Bucovina a fost și rămâne în continuare victima acestei politici incalificabile. Ne luptăm cu mijloacele noastre și fără niciun sprijin din partea statului să mai facem, cât se va putea face, ca românii din nordul Bucovinei să nu dispară ca entitate națională. Nimic nu împiedică statul ucrainean să facă acest lucru în timpul cel mai apropiat. Ștefan cel Mare este declarat, oficial, agresor și școlile românești, foarte puține sunt amenințate să fie transformate în școli ucrainene. Autoritățile administrației ucrainene de la Cernăuți nu ne-au permis să înălțăm un monument, de altfel modest, pe locul bătăliei și victoriei lui Ștefan cel Mare din Codrii Cosminului” (Tudor Nedelcea, Corespondența primită, Drobeta Turnu Severin, 2021, p. 477).
Aceleași autorități n-au permis nici amplasarea unui bust pentru Eminescu, iar Casa lui Aron Pumnul, unde a locuit ca elev Eminescu (vizitată de Victor Ponta, care intenționa repararea ei capitală), stă să se prăvale; la Hlihoca, după al Doilea Război Mondial, autoritățile au demolat statuile lui Schiller și Eminescu, rămânând spre veșnicie doar monumentul soldatului sovietic eliberator (în Transnistria tronează statuile lui Lenin și Stalin). Numele celor ce zac în mormântul românilor din cimitirul din Cernăuți sunt schimbate în nume ucraineene etc.
Dar, și luptătorii pentru drepturile firești ale românilor au avut de suferit. Pentru că a refuzat să șteargă sârma ghimpată de pe frontispiciul ziarului său „Arcașul”, fiul lui Vasile Tărâțeanu, student la Suceava, a murit în condiții suspecte, neelucidate nici până acum; iar în anul Centenarului, 2018, aducând din Țară cărți și afișe privind Centenarul Reîntregirii, aceluiași acad. Vasile Tărâțeanu i s-a întocmit un dosar penal, a fost bătut, a stat în comă, într-un spital din Iași, aproape un an. Subsemnatului i s-a refuzat de către Consulatul Ucrainei din București viza de intrare la Cernăuți pentru o conferință Eminescu din motive puerile. Am reușit să ajung în acel oraș splendid, cu Liga Culturală, printr-un șiretlic legal, plecând de la Dumbrăveni-Suceava (primar I. Pavăl, secretar M. Chiriac) de la un simpozion Eminescu.
