Manifestaţiile din Belarus şi fragilizarea puterii preşedintelui Alexandr Lukaşenko îl confruntă pe preşedintele rus Vladimir Putin cu un calcul complex asupra strategiei pe care să o adopte în faţa unei mişcări ce nu este antirusească şi într-un moment în care Rusia însăşi traversează o perioadă politică delicată, consemnează miercuri AFP într-o analiză, transmite Agerpres.
”Ruşii nu prea ştiu pe ce picior să danseze. Ei au ajuns la concluzia că Lukaşenko reprezintă fără îndoială un impas, dar ar fi stânjenitoare pentru ei o soluţionare a crizei în stradă. Ei trebuie aşadar să instituie un proces asupra căruia să deţină controlul”, spune Gustav Gressel, membru al grupului european de reflecţie ECFR.
Manifestaţiile din Belarus nu au deocamdată conotaţia antirusească a celor care în 2014 au înlăturat guvernul prorus de la Kiev şi au determinat Rusia să invadeze peninsula Crimeea în numele apărării populaţiilor rusofone din Ucraina şi să susţină separatiştii pro-ruşi din estul acestei ţări.
Acesta este un element cheie care face ca analiştii să nu privilegieze reeditarea scenariului ucrainean în Belarus. ”Situaţia este total diferită” şi, mai mult, este de asemenea diferită în Rusia, unde Vladimir Putin, cu popularitatea erodată, se confruntă cu manifestaţii în Extremul Orient rus după arestarea unui guvernator regional luna trecută, remarcă Anna Maria Dyner, cercetătoare la Institutul polonez pentru afaceri internaţionale (PISM). Moscova a reacţionat deocamdată cu calm şi moderaţie în faţa acestor proteste la care s-au scandat şi slogane ostile Kremlinului.
În Belarus, limba rusă este vorbită pe ansamblul ţării, ”nu există sentimente antiruseşti în societate şi Rusia doreşte ca acest lucru să rămână aşa”, mai notează Maria Dyner.
Dar nici Lukaşenko nu este văzut ca un sfânt de către Kremlin, aminteşte la rândul său Gustav Gressel. ‘‘Chiar sub Lukaşenko, Putin nu reuşea să obţină ce dorea” în Belarus, confirmă analistul britanic Nigel Gould-Davies. Ruşii ”nu mai sunt căsătoriţi cu Lukaşenko, ei tatonează”, însă ”nu sunt deloc pasivi”, mai constată acesta. Dar sunt precauţi, pentru că ”dacă mulţimile încep să-l perceapă pe Putin drept un sprijin pentru Lukaşenko, sloganele antiruseşti ar putea începe să curgă”, subliniază Stephen Sestanovich, de la grupul de reflecţie american Council on Foreign Relations.
Prin urmare, Moscova ”caută o soluţie”, spune Gustav Gressel, care mai crede că ”Lukaşenko este unul care poate fi înlocuit fără ca Kremlinul să se acopere prea mult de ridicol”.
Lukaşenko şi Putin au vorbit de mai multe ori la telefon săptămâna trecută, primul afirmând că cel de-al doilea i-a promis un ”ajutor de securitate”.
Stephen Sestanovich mai remarcă faptul că Rusia are relaţii bune cu elitele de la Minsk, unde de asemenea există un consens pentru menţinerea bunelor relaţii cu puternicul vecin din Est.
Aceste conexiuni şi aceste atitudini favorabile îi oferă lui Putin mai multe piste pentru a găsi o tranziţie fără Lukaşenko, mai ales că mişcarea de protest îmbracă diferite forme şi nu are un lider clar. Una dintre figurile opoziţiei, Svetlana Tihanovskaia, contracandidată a lui Lukaşenko la scrutinul de duminica trecută, s-a refugiat în Lituania, de unde încearcă să coaguleze nemulţumirea existentă în toate straturile societăţii belaruse.
Totuşi, analiştii avertizează că nimic nu poate fi exclus, inclusiv recurgerea la forţă. ”Sunt sigură că Rusia este pregătită pentru toate opţiunile, inclusiv opţiunea militară, chiar dacă aceasta ar fi extrem de costisitoare pentru ea”, estimează Maria Dyner.
