Atac dur la adresa fostului preşedinte din partea unui fost susţinător al lui Traian Băsescu. Este vorba de Adrian Papahagi. Acesta a atacat duminică seară pe facebook congresul PMP de duminică, dar şi pe Traian Băsescu şi Elena Udrea. Mai apoi duminică noaptea a revenit cu o nouă postare.
PRIMA POSTARE A LUI ADRIAN PAPAHAGI:
Nunta mortului. Toți în straie de duminică, dar vădit stingheri. Să râdă sau să plângă, să se bucure că măcar sunt vii, sau să plângă că nunta li se împletește cu doliul și cheful cu rușinea?
Marele vraci, care se retrăsese de ceva vreme în muțenie și izolare, a revenit preț de un ceas. Nu, nu și-a pierdut îndemânarea. A mai galvanizat o dată cadavrul, care a tresărit spasmodic, grotesc. Un rictus între zâmbet trist și grimasă înfricoșată s-a întipărit pe chipul cadavrului.
Invitații s-au prefăcut că se bucură și chiar au încins o horă neconvingătoare (au obiceiul de-a juca la comandă), dar cu toții simțeau în aer mirosul greu al cadavrului.
Chiar ascunsă în altă încăpere, mireasa în descompunere puțea groaznic. Atât de groaznic, încât se simțea în tot regatul. Chiar și cei care ascultaseră din lașitate ordinele ei știau că nu o mai scoală niciun Făt-Frumos: nu era Albă-ca-Zăpada, adormită angelic în raclă, ci vrăjitoarea cea rea, înecată cu propriul ei măr otrăvit.
A DOUA POSTARE A LUI ADRIAN PAPAHAGI:
Văd că pentru unii am devenit inamic public al „băsismului”. Acești oameni, care ieri mă apreciau și azi mă înjură, sunt exact ca publicul isterizat și lipsit de discernământ al antenelor. Sunt în stare să spună că Udrea e victimă politică, exact cum spuneau ceilalți despre Voiculescu și Năstase. Sunt oameni care confundă fidelitatea față de niște principii cu servilismul față de o persoană. Eu am aderat, ca mulți alții, la niște principii corecte (stat de drept, justiție, merit, reformism), nu am intrat într-o gașcă. Da, Traian Băsescu era de partea lor, iar useliștii le atacau. Am fost deci alături de Băsescu pentru aceste principii, nu pentru un om sau pentru vreun interes personal: pe atunci, însă, Udrea nu era niciunde. Se ascundea în vara referendumului, și nici la fondarea PMP n-am văzut-o: de ce oare? De ce nu l-a apărat Udrea pe Traian Băsescu în vara lui 2012? De ce n-a fondat Udrea PMP? Eu am fost și rămân cinstit. Am spus adevărul, atrăgându-mi dușmănii puternice. Le-am urlat useliștilor în față adevărul în vara lui 2012, și nu m-am dus apoi alături de unii sau de ceilalți care în acea vară au batjocorit statul de drept. Le-am spus adevăruri incomode și pedeliștilor în martie 2013, și nu m-am dus apoi să fac alianțe cu cei pe care i-am combătut.
Le-am spus adevărul și pemepiștilor în februarie și iunie 2014, dar ei au preferat să se livreze celei care i-a dus la dezastru. Nu țin la o carieră politică, nu mă interesează banii, măririle, funcțiile. Nu sunt deci dispus să-mi vând conștiința, nici să spun publicului ce-i place să audă. Spun ce cred eu că e corect; ceea ce nu înseamnă că nu pot să mă înșel. Nu eu am fost fățarnic, așadar! Fățarnici au fost cei care ne-au înșelat încrederea. Cei care au pretins că sprijină reformismul, dar au încurajat practici corupte, corozive pentru democrație. Cei care au promis noul și au reciclat vechiul. Cei care au clamat apărarea justiției, dar au protejat mafia. Ei au umblat cu cioara vopsită, nu eu. Eu am fost de partea binelui. Eu nu am atentat la binele comun. Nu am deturnat sute de milioane de euro din banii publici, nu fac parte din rețele mafiote, nu am cumpărat jurnaliști, nu am frecventat securiști, nu am făcut blaturi cu pesediștii ca să-mi cumpăr imunitatea, nu am jucat soarta României la ruleta rusească. Nu eu, ci oameni ca Elena Udrea, care sunt azi sau vor fi mâine la DNA, cei pe care i-ați votat în PMP, eliminându-i pe cei cinstiți. Elena Udrea, nu eu, era prietenă cu cei care-l înjurau zi lumină pe Traian Băsescu. Ea bea cafele pe sofale cu patronul RTV, ea spunea în moțiunea PDL că trebuie conlucrat cu PSD, ea îl vizita acasă pe Ponta, ea îl propunea pe Bogdan Chireac consilier prezidențial. Voi, cei care mă înjurați azi, chiar nu înțelegeți că Traian Băsescu va rămâne în istorie pentru condamnarea comunismului (cu concursul lui Tismăneanu), pentru reforma justiției (cu concursul lui Macovei), pentru promovarea valorilor autentice ale culturii române (cu concursul lui Patapievici) – nu pentru sprijinul vinovat acordat Elenei Udrea și rețelei înfiorătoare care a înflorit în spatele ei, și pe care o țară întreagă o descoperă azi siderată? Traian Băsescu va rămâne pentru reformismul pe care l-a încarnat timp de zece ani, iar în acela i-am fost alături în cei doi ani în care am fost prezent în viața publică. Dar pentru tot ce a însemnat Udrea, pentru tot discreditul pe care aceasta l-a aruncat asupra valorilor noastre, este și el vinovat, și mă consider trădat în încrederea cu care l-am investit.Puteți deci să mă înjurați cât vreți. Fidelitatea este față de valori, față de binele din lume și de dincolo de ea; nu o voi confunda niciodată cu cârdășia.
