O mobilizare fulger a naţionaliştilor europeni împotriva pactului mondial pentru reglementarea migraţiei a reaprins disputele politice, de la est la vestul continentului, pe această temă încă arzătoare, care paralizează cooperarea între state, notează AFP într-o amplă sinteză citată de Agerpres.
Documentul negociat sub egida ONU se află la originea unei crize politice în Belgia, unde coaliţia guvernamentală a liberalului Charles Michel se află sub presiunea naţionaliştilor flamanzi din N-VA, care se opun textului.
În Slovacia, ministrul de externe Miroslav Lajcak, fost diplomat la Naţiunile Unite, a demisionat ca reacţie la decizia parlamentului ţării sale de a respinge pactul ONU privind migraţia. Cancelarul conservator austriac Sebastian Kurz şi-a atras critici virulente de când s-a raliat viziunii partenerilor săi de guvernare de extrema dreaptă din Partidul Libertăţii (FPÖ) care boicotează textul.
Dacă majoritatea membrilor dreptei germane la putere (CDU) s-a pronunţat în favoarea documentului, unii dintre ei au început să exprime rezerve. În Franţa, partidul de dreapta Republicanii (Les Républicains /LR/) a criticat textul şi a cerut o dezbatere în parlament.
Cu câteva zile înainte de summitul internaţional preconizat la Marrakech, în 10 şi 11 decembrie, pentru a aproba pactul privind o migraţie ‘sigură, regulată şi ordonată’, şapte ţări membre UE (Ungaria, Austria, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Bulgaria, Letonia) au anunţat că nu-şi vor trimite reprezentanţii în Maroc pentru a valida documentul pe care l-au adoptat, la fel ca toate ţările la ONU, cu excepţia SUA, în iulie.
Italia, unde extrema dreaptă se află la guvernare, a decis să-şi îngheţe semnătura, în baza unui vot ulterior al parlamentului.
Dincolo de aceste ţări, care apără o linie dură în materie de primire de migranţi, dezbaterea asupra pactului ONU s-a intensificat în ultimele săptămâni într-un număr tot mai mare de ţări europene.
‘S-a ajuns aici pentru că migraţia este un subiect politic total inflamabil’, constată Yves Pascouau, cercetător şi directorul organizaţiei neguvernamentale European Migration Law.
Fie că este vorba de salvarea migranţilor pe mare sau distribuirea solicitanţilor de azil în Europa, statele europene nu au încetat să-şi afişeze divergenţele după valul de migranţi din 2015.
‘Pactul scoate la lumină divizările care există între europeni, între cei care sunt favorabili unei gestiuni coordonate şi cei care îi sunt ostili’, adaugă Pascouau.
Cu toate acestea, totul începuse bine pentru proiectul ONU, lansat cu doi ani în urmă. ‘Climatul a fost în general consensual, Europa însăşi ceruse acest proces Naţiunilor Unite’, a amintit François Gemenne, cercetător specializat în problema migraţiei la Universitatea liberă din Bruxelles. Ţările UE doresc o abordare coordonată a migraţiei pentru ca să nu revină haosul din 2015.
Apoi, între adoptarea pactului la New York în vară şi viitoarea reuniune din Maroc, ‘a existat un fel de strategie concertată a partidelor naţionaliste în Europa care şi-au spus: ‘o vom folosi ca pe un fel de pânză roşie”, afirmă cercetătorul belgian, denunţând ‘falsele informaţii şi minciuni’ difuzate pe reţelele sociale cu privire la acest text.
Stefan Lehne, cercetător la think tank-ul Fondation Carnegie Europe, vede aici un ‘efort organizat al partidelor populiste’ pentru a genera o polemică, întrucât respingerea imigraţiei ‘se află în centrul ‘modelului lor de afaceri”.
‘Este numai o chestiune de a degaja o dinamică, o platformă de cooperare internaţională cu privire la migraţie’, a pledat Dimitris Avramopoulos, comisarul european responsabil cu migraţia într-un ‘ultim apel’ lansat către recalcitranţi.
