După cum scrie Politico, atunci când cei 1.000 de delegați ai Uniunii Creștin-Democrate se vor aduna vineri la centrul expozițional din Hamburg, ei nu vor alege doar un succesor al Angelei Merkel ca lider de partid. Dacă istoria le poate fi un ghid, ei vor selecta următorul cancelar al Germaniei și pe liderul de facto al Europei.
Decizia va avea urmări nu numai în Germania, ci și în Uniunea Europeană, în Alianța transatlantică și chiar mai departe, având în vedere poziția țării de ancoră economică a Europei, influența acesteia pe scena internațională și retragerea SUA din instituțiile multilaterale, sub președintele Donald Trump.
Financial Times vorbește despre modul în care potențialii lideri ai CDU vor orienta politica partidului:
”Doamna Kramp-Karrenbauer este susținută de moderați, care doresc ca CDU să rămână un mare partid-umbrelă, de centru, care să fie la fel de atractiv pentru social-democrați și verzi, precum și pentru conservatorii puri. Suporterii lui Friedriech Merz și ai lui Jens Spahn doresc să accentueze rădăcinile conservatoire ale partidului, în parte pentru a-i aduce înapoi pe conservatorii nemulțumiți care au luat drumul Alternativei pentru Germania, de extremă dreapta și anti-imigrație”.
Însă New York Times atrage atenția că ”Spectrul politic al Germaniei este fragmentat, iar în alegerile recente conservatorii și-au pierdut din sprijin atât în beneficiul Alternativei pentru Germania, la extrema dreaptă, cât și pentru Verzi, dinspre stânga. Conservatorii, inclusiv partenerii lor bavarezi, au văzut popularitatea lor ajungând la doar 27% în ultimele sondaje, departe de cele 38% din primăvara anului 2017”.
Dar oare, este timpul să fie îngropată moștenirea lui Merkel? Iată întrebarea pe care o lansează The Atlantic.
”Când creștin-democrații își vor alege noul șef de partid, ei trebuie să decidă dacă CDU nu trebuie cumva să se schimbe, după 18 ani de conducere a Angelei Merkel.
Dar, deși ar fi de preferat să se concentreze asupra reînnoirii politice, cei trei concurenți pentru funcția de vârf – fostul rival politic al lui Merkel, un succesor neoficial, și un tânăr membru ambițios al cabinetului său – sunt blocați între promisiunea schimbării și onorarea moștenirii lui Merkel. Dar miezul discuției este exact ceea ce Merkel a făcut în Germania.
A ajutat CDU să urce la noi înălțimi electorale, schimbându-și pozițiile acolo unde este necesar? Sau a diluat ea identitatea partidului, creând o deschidere pentru creșterea Alternativei pentru Germania, populistă de extrema-dreapta. Nu cumva a cufundat ea CDU în aceeași criză cu care se confruntă omologii săi din Europa?” – se întreabă revista americană.