COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Jens Thurau
Horst Seehofer vrea să se retragă de la conducerea Uniunii Creştin Sociale. Şi zilele sale ca ministru de Interne ar putea fi numărate. Dar mai întâi el vrea probabil să o tragă cu sine în prăpastie pe cancelara Merkel.
Ce luni au mai fost acestea cu Horst Seehofer aici la Berlin! Deşi nu este ministru de Interne decât de câteva luni, liderul CSU şi-a mânat şi prietenii şi adversarii, experţii şi ziariştii, dintr-o emoţie în alta. Parcă se află de o eternitate în importanta funcţie pe care o exercită.
La mijlocul lunii martie Seehofer era încă premier al landului Bavaria. După aceea s-a mutat la Berlin şi a început nebunia. Dezbateri nesfârşite despre politica de azil. Ultimatumuri date cancelarei Merkel. Cereri de demisie şi retragerea lor în aceeaşi zi. Iar la final absurdul şi bizarul conflict legat de şeful serviciului de contraspionaj „Verfassungschutz”, Hans-Georg Maaßen, care a fost mai întâi promovat în funcvţie, apoi transferat şi în cele din urmă demis. Şi cu acea ocazie coaliţia de la Berlin a fost la un pas de destrămare – din cauza unui şef de instituţie! În centrul tuturor acestor episoade s-a aflat Horst Seehofer, care a avut o apariţie publică mai stranie decât alta. Toate pline de acuzaţii bizare la adresa celor care nu-l mai înţelegeau. Adică la adresa mai tuturor.
Jens ThurauSeehofer a vrut să demonstreze că a avut dreptate
În esenţă, miza a fost mereu aceeaşi: am avut dreptate. Deja din 2015 el a început să critice vehement politica liberală a cancelarei faţă de refugiaţi, dar nu a reuşit să-şi impună poziţia. Totuşi a continuat să împungă şi să urzească intrigi pe unde a putut şi a oferit un spectacol penibil la un congres al CSU, unde a dojenit-o pe cancelară ca pe o şcolăriţă care nu şi-a făcut temele.
Acasă în Bavaria formaţiunea CSU l-a urmat mai întâi pe Seehofer pe această linie a confruntării, până când a realizat, în timpul campaniei pentru alegerile parlamentare regionale, că aceasta îi sperie până şi pe alegătorii proprii. Abia a reuşit CSU să scape de ce e mai rău. Partidul poate guverna în continuare, dar are nevoie de partener de coaliţie, identificat în formaţiunea „Freie Wähler”. Pierderea majorităţii a fost o severă înfrângere pentru premierul bavarez Markus Söder, dar este şi o ocazie pentru a-l înlocui pe Seehofer în fruntea CSU. Şi de a da vina pe acesta pentru slabul rezultat obţinut la urne de creştin-sociali. Astfel s-ar putea încheia o parte a acestei spaime.
Ultimul obiectiv: Merkel pleacă împreună cu el
Dar Seehofer vrea să mai rămână, aparent, ministru federal de Interne. Şi este evident de ce vrea el asta, deşi nu îndrăgeşte deloc Berlinul. Seehofer vrea să demonstreze că a avut dreptate şi Merkel nu. În înverşunarea sa, pare dispus să plece numai dacă şi Merkel face acelaşi lucru. Iar şansele sale nici nu sunt reduse. Merkel nu mai are puterea să-l demită pe incomodul ministru. Guvernul ei, şi aşa extrem de slăbit, nu are nevoie de o nouă criză.
Cu mulţi ani în urmă, Seehofer a fost un politician angajat în favoarea echităţii sociale, a fost un expert în domeniul politicii de sănătate şi un conservator convins. Ancorat solid în regiunea sa natală, Bavaria, şi în CSU. Dar a trecut mult timp de atunci. În ultima vreme el nu a mai adus decât prejudicii tuturor. Şi partidului său şi Germaniei şi climatului politic. Nici lui nu şi-a făcut un bine. Este tragic. Chiar şi din punct de vedere personal.
