Mediafax Group a depus luni plângere penală pe numele celor care au redactat şi semnat protocolul PG-SRI nr.00750/003064, din 2009, fiind nominalizate 6 posibile infracţiuni, printre care abuz în serviciu şi delapidare. Semnatarii protocolului sunt T. Niţu, F. Coldea, Codruţa Kovesi şi George Maior.
În plângerea penală a Mediafax Group, depusă luni la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se arată că, începând cu 2014, subscrisa MEDIAFAX GROUP S.A. a fost supusă mai multor presiuni care, într-un final, s-au concretizat în numeroase controale din partea organelor fiscale locale şi centrale, respectiv în constituirea unui dosar de urmărire penală.
Cu privire la efectele pe care le-a avut Protocolul de cooperare dintre Parchetul General şi Serviciul Român de Informaţii, în plângere se precizează faptul că în dosarul de urmărire penală, care vizează compania, pot fi identificate o serie de documente încheiate la sediul PICCJ – Secţia de Urmărire penală şi Criminalistică de ofiţeri ai SRI, fiind vorba despre şase procese verbale din perioada 22-29 decembrie 2014.
Din cuprinsul acestor procese-verbale rezultă că „specialişti din cadrul Institutului pentru Tehnologii avansate” au procedat la clonarea şi la percheziţionarea informatică a datelor stocate în memoria unor laptopuri, calculatoare, stick-uri de memorie etc. ridicate în urma unor percheziţii efectuate la sediul social al Mediafax Group SA.
În ceea ce priveşte Institutul pentru Tehnologii Avansate, acesta este componenta tehnico-ştiinţifică a SRI şi desfăşoară activităţi complexe de cercetare, proiectare şi micro-producţie.
Plângerea depusă împotriva celor care au redactat şi semnat protocolul dintre Parchetul General şi SRI, în 2009, arată că sunt şase posibile fapte penale comise:
– Abuz în serviciu. „Societatea a făcut obiectul cercetărilor în dosarele penale instrumentate de „echipele operative comune”, în care ofiţerii Serviciului Român de Informaţii au administrat probe şi au desfăşurat activităţi de anchetă”
– Compromitere a intereselor justiţiei. “Sunt de mentionat Articolele 3 si 6 din Protocolul de cooperare, în baza cărora au existat mecanisme prin care s-a asigurat comunicare operativă a datelor şi informaţiilor din dosarele de urmărire penală, existând un schimb concret de informaţii între organele de urmărire penală şi ofiţerii Serviciului Român de Informaţii”
– Uzurparea funcţiei. „Existând indicii rezonabile că, în baza Protocolului de cooperare, anumiţi funcţionari publici, aflaţi în timpul serviciului, au îndeplinit acte (de cercetare / urmărire penală; strângere şi administrare a probelor) ce nu intrau în atribuţiile lor de serviciu. Faptele astfel săvârşite în baza Protocolului au cauzat pagube şi vătămări drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei juridice Mediafax Group SA, cel puţin cu privire la dosarul 332/P/2014”
– Delapidare. „Protocolul de cooperare a condus in mod evident la situatia in care ofiterii Serviciului Roman de Informatii si resursele acestui serviciu sa nu fie directionate catre domeniul de activitate reglementat prin Legea nr. 14 din 24 februarie 1992, ci catre obtinerea de date si informatii in dosarele de urmarire penala ale parchetelor sau chiar catre activitati specifice organelor de urmarire penala (cercetare penala, administrarea unor probe / mijloace de proba etc.)”
– „Deturnare de fonduri”- “Protocolul de cooperare a fost semnat atat de Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (de la momentul 2009), cat si de Prim-adjunct. Asadar, in raport de dispozitiile art. 295 C.pen., consideram ca se impune a fi analizat daca, in baza Protocolului de cooperare, resursele umane si materiale ale parchetelor din Romania au fost folosite in cadrul unor activitati care exced cadrul stabilit de procesul penal”
– Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice – „Din moment ce procurorii au transmis informaţii secrete de serviciu / nepublice (mai precis, informatii si date care proveneau din ancheta penala si din dosarele de urmarire penala care sunt, cel putin, nepublice), iar ofiterii Serviciului Roman de Informatii, la randul lor, au transmis informaţii secrete de serviciu / nepublice care proveneau din activitatile operative ale Serviciului, apreciem ca pot fi intrunite elementele constitutive ale infractiunii de „Divulgare a informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice” (art. 304 C.pen.)î
Textul complet al plângerii penale îl găsiţi la finalul articolului.
Protocolul dintre Parchetul General şi SRI, cu numărul 00750 / 003064, a fost semnat în 4 februarie 2009 de către Tiberiu Niţu (prim-adjunct al Procurorului general) şi Florian Coldea (prim adjunct al directorului SRI) şi aprobat de Laura Codruţa Kovesi (procuror general la acea dată) şi George Maior (director SRI la data încheierii protocolului). Documentul, făcut public în data de 30 martie 2018, arată că printre obiectivele cooperării se află „constituirea de echipe operative comune care să acţioneze în baza unor planuri de acţiune pentru exercitarea competenţelor specifice ale părtilor, în vederea documentării faptelor prevazute la art.2″.
Articolul 2 prevede ca părţile, respectiv SRI şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cooperează, potrivit competentelor şi atribuţiilor prevăzute de lege, în activitatea de valorificare a informaţiilor din domeniul prevenirii şi combaterii infracţiunilor împotriva securităţii naţionale, a actelor de terorism, infracţiunilor ce au corespondent în ameninţările la adresa securităţii naţionale şi a altor infracţiuni grave, potrivit legii.
Protocolul mai stabileşte că SRI acordă, cu titlu gratuit, „asistenţă în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate detinute şi utilizate de Parchet, pentru prevenirea scurgerii de date şi informaţii cu acest caracter, colectarea, transportul şi distribuirea în tară a corespondenţei oficiale”.
Documentul consfinţeşte, de asemenea, elaborarea şi derularea de către părţi, în domeniile complementare, de strategii, actiuni şi programe comune, dar şi acordarea de către experţii SRI a asistenţei tehnice de specialitate procurorilor care fac urmărirea penală, pentru aplicarea prevederilor art. 91 şi art.98 din Codul de procedură penal.
Istoric al sesizărilor MEDIAFAX pe protocoale:
La scurt timp după publicarea protocolului din anul 2009, agenţia MEDIAFAX a făcut sesizări la Parchetul General, Avocatul Poporului, comisiile parlamentare, inclusiv cea de control SRI, preşedinţie şi Consiliului Superior al Magistraturii, în legătură cu posibile încălcări ale legii prin semnarea şi punerea în aplicare a acestei înţelegeri.
Totodată, în ceea ce priveşte protocoalele secrete ale Serviciului Român de Informaţii cu diferite instituţii din domeniul judiciar, agenţia MEDIAFAX a lansat o serie de întrebări la momentul desecretizării acestora.
MEDIAFAX a solicitat, în 8 mai, conducerii CSM să aducă lămuriri cu privire la protocolul încheiat de instituţie cu SRI în anul 2012 şi dacă au existat raportări reciproce între cele două instituţii. Tototdată, se ridica întrebarea privind legalitatea folosirii informaţiilor SRI. Potrivit protocolului, părţile analizează proiecte de acte normative referitoare la obiectul de activitatea lor şi fac planuri comune. “În cauze complexe, cooperarea efectivă se realizează pe baza unor planuri comune, aprobate de conducerile celor două instituţii, cu precizarea sarcinilor ce revin fiecărei Părţi”, se arată în protocol.
Protocolul CSM-SRI a fost semnat, în 2012, de vicepreşedintele CSM de la vremea aceea, Oana Schimdt Hăineală, şi Florian Coldea, fost prim adjunct al SRI, şi confirmat de preşedintele de atunci al CSM, Alina Ghica, şi fostul şef SRI, George Maior.
Totodată, în luna iunie, agenţia MEDIAFAX a transmis o serie de întrebări conducerii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la scurt timp după publicarea protocolului Parchetul General- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Serviciul Român de Informaţii. Printre probemele ridicate se aflau cele legate de transmiterea de documente de la şi înspre SRI sau modalitatea efectivă prin care se transmiteau de SRI catre ICCJ solicitările referitoare la autorizarea unor activitati de culegere de informaţii.
Un ultim protocol încheiat între PG şi SRI, cu două variante (publică şi secretă), a apărut în spaţiul public în urmă cu câteva zile. Este vorba despre o înţelegere parafată între cele două instituţii, în luna decembrie 2016, în preajma alegerilor parlamentare şi care îi are ca semnatari pe Augustin Lazăr, procuror general al României şi Eduard Hellvig, directorul Serviciului Român de Informaţii. O variantă nesecretă a protocolului a fost publicată pe site-ul Ministerului Public, în timp ce una secretă a apărut joia trecută, pe Facebook-ul lui Darius Vâlcov.
Cel nesecret prevede chestiuni tehnice privind condiţiile concrete de acces la sisteme tehnice ale Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor. Cel secret arăta o strânsă relaţionare între instituţii şi era practic o continuare a protocolului încheiat în anul 2009.
Urmare a publicării documentului secret, ministrul Tudorel Toader a anunţat că va demara o evaluare a procurorului general, Augustin Lazăr.
Textul integral al plângerii penale depusă de Mediafax:
Catre:
PARCHETUL DE PE LANGA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
DOMNULE PROCUROR GENERAL
Subscrisa MEDIAFAX GROUP S.A. (în insolvenţă / reorganizare), cu sediul în Bucureşti, … depunem prezenta
PLÂNGERE PENALĂ
împotriva persoanelor care au redactat / semnat Protocolul de cooperare nr. 00750 / 003064 din 04.02.2009 (în continuare „Protocolul”), încheiat între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (în continuare „PICCJ”) şi Serviciul Român de Informaţii (în continuare „SRI”), cu privire la savarsirea urmatoarelor infractiuni:
Abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 C.pen.;
Compromitere a intereselor justitiei, prevazuta de art. 277 C.pen.;
Uzurpare a functiei, prevazuta de art. 300 C.pen.;
Delapidarea, prevazuta de art. 295 C.pen.;
Deturnare de fonduri, art. 307 C.pen.;
Divulgare a informatiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevazuta de art. 304 C.pen.
MOTIVE
I. Situaţia de fapt / juridică
Începând cu prima parte a anului 2014, subscrisa MEDIAFAX GROUP S.A. a fost supusă mai multor presiuni care, într-un final, s-au concretizat în numeroase controale din partea organelor fiscale locale şi centrale, respectiv în constituirea unui dosar de urmărire penală (creat artificial) la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Astfel cum se poate observa din documentele ataşate plângerii, la data de 05 Mai 2014, A.N.A.F. – DGAF a transmis în mod direct Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv direct către Secţia de Urmărire penală şi Criminalistică, Adresa nr. 1068617 întocmită tot la data 05 Mai 2014.
În acest sens, este relevant petitul Adresei nr. 1068617 din 05 Mai 2014:
„Către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Secţia De Urmărire Penală Şi Criminalistică”.
Apoi, la data de 13 Mai 2014, Adresa cu nr. 1068617 emisă de ANAF – DGAF la 05 mai 2014 a fost înaintată de PICCJ către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi s-a constituit dosarul nr. 1739/P/2014. În aceaşi zi de 13 Mai 2014, a fost întocmit Referatul motivat nr. 2030/II-6/2014 către Procurorul General Tiberiu Niţu şi s-a solicitat preluarea dosarului 1739/P/2014, care abia se constituise la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În final, ca urmare a Referatului motivat nr. 2030/II-6/2014, Procurorul General Tiberiu Niţu a emis Ordonanţa nr. 1456/C/2014 din 16 Mai 2014 prin care a dispus preluarea dosarului 1739/P/2014, fiind format la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dosarul nr. 332/P/2014.
Rezultă astfel că PICCJ a fabricat „sesizarea” (anterior datei de 05 Mai 2014) solicitând în mod ilegal către A.N.A.F. – DGAF (fără să existe niciun dosar de urmărire penală la acea dată) să realizeze un control asupra „grupului de firme controlate în mod direct sau indirect de Adrian Sârbu”.
În caz contrar, este destul de evident că A.N.A.F. – DGAF nu avea niciun motiv să răspundă direct către PÎCCJ, respectiv direct către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, deoarece faptele „descoperite” ar fi fost de competenţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Cu toate acestea, începând cu 16 Mai 2014, societatea subscrisă Mediafax Group SA a fost cercetată în cadrul dosarului nr. 332/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
II. Aplicarea Protocolului de cooperare nr. 00750 / 003064 din 04.02.2009
Cu privire la efectele pe care le-a avut Protocolul de cooperare nr. 00750 / 003064 din 04.02.2009 încheiat între PICCJ şi SRI, respectiv cu privire la vătămarea drepturilor subscrisei Mediafax Group SA, arătăm că, în cuprinsul Volumului 11 dosar urmărire penală 332/P/2014 (fila 71 şi urm.), pot fi identificate o serie de documente încheiate la sediul PICCJ – Secţia de Urmărire penală şi Criminalistică de ofiţeri ai SRI:
– 2 (două) Procese-verbale din data de 22 decembrie 2014,
– 2 (două) Procese-verbale din data de 23 decembrie 2014,
– 2 (două) Procese-verbale din data de 29 decembrie 2014.
Din cuprinsul acestor procese-verbale rezultă că „specialişti din cadrul INSTITUTULUI pentru TEHNOLOGII AVANSATE” (dar numele acestor specialişti nu este arătat), au procedat la clonarea şi la percheziţionarea informatică a datelor stocate în memoria unor laptopuri, calculatoare, stick-uri de memorie etc. ridicate în urma unor percheziţii efectuate la sediul social al Mediafax Group SA (str. Aurel Vlaicu 62 – 66).
Mai precis, în baza Protocolului de cooperare nr. 00750 / 003064 din 04.02.2009, specialişti din cadrul Institutului pentru Tehnologii Avansate (ofiţeri SRI) au efectuat acte de urmărire penală în dosarul penal nr. 332/P/2014 al PICCJ – Secţia de Urmărire penală şi Criminalistică.
Având în vedere cele de mai sus, există şi posibilitatea ca „specialiştii” din cadrul Institutului pentru Tehnologii Avansate să fi participat inclusiv la percheziţiile domiciliare efectuate la sediul social al Mediafax Group SA (str. Aurel Vlaicu 62 – 66), pentru a se „identifica” obiectele care trebuiau ridicate în urma percheziţiei.
În ceea ce priveşte Institutul pentru Tehnologii Avansate, precizăm că acesta este componenta tehnico-ştiinţifică a SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAŢII şi desfăşoară activităţi complexe de cercetare, proiectare şi micro-producţie, în domenii precum : electronică, mecanică, optică, informatică, matematici aplicate, comunicaţii.
De asemenea, Institutul pentru Tehnologii Avansate funcţionează împreună cu Centrul Tehnic de Securitate, divizia din cadrul SRI care deţine sistemul unic de interceptări.
Având în vedere că Procesele-verbale din 22 decembrie 2014 au fost întocmite cu ajutorul unor ofiţeri SRI la începutul fazei de urmărire penală (rechizitoriul fiind emis la 28 Martie 2016), putem presupune în mod rezonabil că au mai existat şi alte cooperări între SRI şi PICCJ cu privire la administrarea şi obţinerea probelor / mijloacelor de probă în dosarul nr. 332/P/2014, motiv pentru care vă rugăm să dispuneţi efectuarea unor cercetări în acest sens.
III. Aspecte privind infracţiunile săvârşite
Analiza Protocolului arata ca dispozitiile cuprinse de acesta „confera” Serviciului Roman de Informatii nu doar acces nestingherit la dosarele de urmarire penala instrumentate de parchetele din Romania, ci si competente specifice organelor de urmarire penala, SRI fiind implicat direct in activitatile de cercetare / urmarire penala, precum si in activitatile de adminstrare a probelor / mijloacelor de proba, asa cum se poate observa din exemplul de mai sus.
Or, conform Legii nr. 14/1992 privind organizarea si Functionarea Serviciului Roman de Informatii, organele Serviciului Roman de Informatii nu pot efectua acte de cercetare penala (art. 13).
Avand in vedere situatia de fapt (fiind convinsi ca, in urma cercetarilor, vor fi descoperite si alte acte de urmarire penala efectuate de ofiteri SRI), precum si cele expuse in paginile de mai sus, apreciem ca pot fi identificate elementele care contureaza savarsirea mai multor infractiuni.
Se poate observa ca incheierea Protocolul de cooperare reprezinta o fapta a unui functionar public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, a indeplinit in mod defectuos actele si operatiunile specifice. Prin aceasta indeplinire defectuoasa, functionarul a cauzat pagube si vatamari drepturilor si intereselor legitime ale persoanei juridice Mediafax Group SA.
Se observa ca societatea a facut obiectul cercetarilor in dosarele penale instrumentate de „echipele operative comune”, in care ofiterii Serviciului Roman de Informatii au administrat probe / mijloace de proba, respectiv au desfasurat activitati de ancheta / urmarire penala. Astfel, sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de Abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 C.pen.
De asemenea, pot fi observate dispozitiile art. 277 C.pen. care reglementeaza infractiunea de „Compromitere a intereselor justitiei”. Cu privire la aceasta infractiune, Codul penal arata ca dezvaluirea, fara drept, de mijloace de proba sau de inscrisuri oficiale dintr-o cauza penala, inainte de a se dispune o solutie de netrimitere in judecata ori de solutionare definitiva a cauzei, de catre un functionar public care a luat cunostinta de acestea in virtutea functiei, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda. In acest sens, sunt de mentionat Articolele 3 si 6 din Protocolul de cooperare, in baza carora au existat mecanisme prin care s-a asigurat comunicare operativa a datelor si informatiilor din dosarele de urmarire penala, existand un schimb concret de informatii intre organele de urmarire penala si ofiterii Serviciului Roman de Informatii cu privire la infractiunile prevazute de Articolul 2 din Protocol, dintre care exemplificam: infractiuni contra patrimoniului, care au produs consecinte deosebit de grave; falsificare de monede sau de alte valori; infractiuni privind jocurile de noroc; spalarea banilor; infractiuni de coruptie, infractiunile asimilate acestora, precum si infractiunile in legatura directa cu infractiunile de coruptie etc.
Apoi, existand indicii rezonabile ca, in baza Protocolului de cooperare, anumiti functionari publici, aflati in timpul serviciului, au indeplinit acte (de cercetare / urmarire penala; strangere si administrare a probelor / mijloacelor de proba) ce nu intrau in atributiile lor de serviciu, consideram ca pot fi intrunite si elementele constitutive ale infractiunii de „Uzurpare a functiei”, prevazuta de art. 300 C.pen. Faptele astfel savarsite in baza Protocolului au cauzat pagube si vatamari drepturilor si intereselor legitime ale persoanei juridice Mediafax Group SA, cel putin cu privire la dosarul 332/P/2014 in cadrul caruia ofiterii Serviciului Roman de Informatii au administrat probe / mijloace de proba, respectiv au desfasurat activitati de ancheta / urmarire penala.
Protocolul de cooperare a condus in mod evident la situatia in care ofiterii Serviciului Roman de Informatii si resursele acestui serviciu sa nu fie directionate catre domeniul de activitate reglementat prin Legea nr. 14 din 24 februarie 1992, ci catre obtinerea de date si informatii in dosarele de urmarire penala ale parchetelor sau chiar catre activitati specifice organelor de urmarire penala (cercetare penala, administrarea unor probe / mijloace de proba etc.). Asadar, consideram ca trebuie analizat daca semnarea Protocolului de cooperare si punerea in aplicare a acestuia, ca urmare a aprobarii Directorul Serviciului Roman de Informatii de la momentul 2009, constituie fapte de folosire de catre un functionar public, in interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza, astfel cum arata dispozitiile art. 295 C.pen. (Delapidarea).
In egala masura, aceasta verificare poate viza si faptele persoanelor reprezentante ale Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justiei, care au semnat si pus in aplicare respectivul Protocol, incepand cu momentul 2009. Potrivit art. 70 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie coordoneaza activitatea parchetelor din subordine si gestioneaza bugetul Ministerului Public. Tot art. 70 arata ca Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este condus de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, ajutat de un Prim-adjunct si un Adjunct. Astfel cum se poate observa, Protocolul de cooperare a fost semnat atat de Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (de la momentul 2009), cat si de Prim-adjunct. Asadar, in raport de dispozitiile art. 295 C.pen., consideram ca se impune a fi analizat daca, in baza Protocolului de cooperare, resursele umane si materiale ale parchetelor din Romania au fost folosite in cadrul unor activitati care exced cadrul stabilit de procesul penal.
Faptele descrise mai sus pot intruni elementele constitutive ale infractiunii de „Deturnare de fonduri” (art. 307 C.pen.) care arata ca schimbarea destinatiei fondurilor banesti ori a resurselor materiale alocate unei autoritati publice sau institutii publice, fara respectarea prevederilor legale (adica spre alte obiective decat cele stabilite prin Bugetul de Stat), se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani. Este de mentionat ca, pentru realizarea elementului material, norma de incriminare nu mai prevede producerea unei consecinte de natura materiala sau vreo paguba in patrimoniul autoritatii publice sau institutiei publice prin schimbarea destinatiei fondurilor banesti sau resurselor materiale alocate acestora.
De asemenea, apreciem ca ar trebui verificat si daca, raportat la incheierea si punerea in aplicare a Protocolului de cooperare, s-a savarsit infractiunea de „Divulgare a informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice” (art. 304 C.pen.), în oricare dintre cele trei variante, respectiv:
1) divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă;
2) divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă;
3) dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), s-a săvârşit o infracţiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecţie a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenţie o infracţiune contra vieţii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
Astfel cum rezulta din cuprinsul Protocolului de cooperare, a existat un schimb real de informatii intre Serviciul Roman de Informatii si parchetele din Romania, subordonate Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (incepand cu momentul 2009). Prin urmare, din moment ce procurorii au transmis informaţii secrete de serviciu / nepublice (mai precis, informatii si date care proveneau din ancheta penala si din dosarele de urmarire penala care sunt, cel putin, nepublice), iar ofiterii Serviciului Roman de Informatii, la randul lor, au transmis informaţii secrete de serviciu / nepublice care proveneau din activitatile operative ale Serviciului, apreciem ca pot fi intrunite elementele constitutive ale infractiunii de „Divulgare a informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice” (art. 304 C.pen.), în oricare dintre cele trei variante.
MEDIAFAX GROUP S.A.
KPMG RESTRUCTURING SPRL
