COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
Cu toate că economia românească suferă tot mai vizibil din cauza crizei forței de muncă, oficialii de la București par preocupați să mențină fluxul migrator la cote înalte.
România a pierdut în ultimele decenii 3 milioane de cetățeni, majoritatea dintre ei cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani. În țară, toți cei vizați – de la marile firme la angajatorii sezonieri și cei care caută ocazional diferite servicii – se plâng că nu găsesc oamenii potriviți. Subiectul a depășit de mult nivelul oralității, devenind tematica unor rapoarte economice serioase. De exemplu Camera de comerț și industrie româno-germană semnala recent că, din propria experiență, trei zone din România – Sibiul, Timișoara și Capitala – au ajuns nerecomandabile investițiilor străine din cauza crizei forței de muncă. Dar același lucru tinde să se petreacă și la Satu Mare sau la Brașov, devenind treptat un fenomen general în România. Toate Camerele de comerț, de fapt, vorbesc tot mai insistent despre importul de forță de muncă din afara Uniunii Europene.
Este de semnalat totodată că îngrijorarea cu privire la criza forței de muncă nu a venit de la autoritățile guvernamentale care au la dispoziție tot felul de statistici și care pot întrevedea consecințele negative ale acestei situații, ci de la sectorul privat, care are însă o perspectivă unilaterală. De mai bine de 10 ani încoace nu am auzit niciun guvern care să ia în serios exodul masiv al tinerilor din România. Chiar dacă sporadic unii politicieni au ajuns să deplângă, retoric, plecările masive, politicile guvernului par dimpotrivă să le încurajeze. Și nu neapărat prin politici interne (eșecul economic bunăoară nu poate fi considerat o acțiune premeditată), ci prin insistența cu care militează pe plan european pentru întreținerea în viață a tuturor canalelelor de migrație intra-europeană.
Să luăm un exemplu proaspăt. În urma unei întrevederi oficiale, secretarul de stat pentru relații interinstituționale și juridice din MAE, Cristian Winzer, a considerat necesar să facă următoarea declarație: ”În ceea ce privește relația viitoare dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie, mobilitatea cetățenilor este una dintre prioritățile României. Credem că este în interesul ambelor părți ca viitorul acord să prevadă un cadru de reglementare ambițios în domeniul mobilității cetățenilor europeni.”
Așadar cu toate că fenomenul crizei forței de muncă nu mai e ceva teoretic, devenind o frână serioasă în calea dezvoltării economice, oficialii de la București consideră ca este necesar să mențină fluxul migrator la cotele înalte de până acum. Să nu ne lăsăm înșelați de cuvinte. ”Mobilitatea cetățenilor” sună frumos, ca o condiție a libertății, dar se știe că Marea Britanie a fost principala destinație a emigrației românești din ultimii ani.
Să spui că ”mobilitatea cetățenilor” este o prioritate înseamnă că MAE lucrează direct și harnic pentru stimularea pe mai departe a emigrației românești. Să facem distincțiile necesare. Una e să spui că statul apără drepturile cetățenilor români și toate achizițiile europene privitoare la libera circulație și cu totul altceva să faci din ”mobilitate” o prioritate. E o diferență de accent care se poate dovedi esențială. În primul caz, statul român și-ar face o datorie din a proteja drepturile unui cetățean sau altuia care s-ar găsi în dificultate în relația cu un alt stat european. În al doilea caz, preocuparea statului nu ar fi să vină în sprijinul unui cetățean anumit, ci să creeze condițiile pentru ca tot mai mulți cetățeni să poată pleca.
E clar că funcționarul din MAE pe care l-am citat mai sus nu are deloc în vedere interesele statului român, care se vede privat de energiile sale umane cele mai de preț, ci interese pur individuale, înțelese la ”firul ierbii”. Sau poate e vorba de o viziune ideologică asupra Europei care pretinde mixitate totală și demantelarea urgentă a statelor naționale.
