COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Henrik Böhme
Din nou schimbare la vârful Deutsche Bank. Și speranța că acum totul se va schimba din nou în bine. Sarcina noului șef: salvarea băncii de la prăbușire.
Nici nu s-au împlinit bine trei ani: era prima duminică din iunie, Germania tocmai găzduia summitul G7 în orașul bavarez Elmau. Toată atenția presei era îndreptată asupra acestui eveniment când la Frankfurt a fost detonată bomba: șeful Deutsche Bank de atunci, Anshu Jain, un britanic isteț de origine indiană, a fost nevoit să plece. În locul lui a venit un alt britanic, John Cryan. Taman opusul lui Jain, Cryan era un lucrător foarte persistent, ceea ce i-a adus printre subordonați porecla de „Mr. Grumpy” (Ursuzul). Cryan a fost adus de Paul Achleitner, șeful consiliului de supraveghere al Deutsche Bank. Cei doi se cunoșteau și se respectau.
Cryan s-a apucat de treabă, n-a ieșit deloc în față, de fapt luni în șir nu a fost disponibilă nicio fotografie actuală cu acesta. Britanicul a făcut un bilanț dur al băncii, calculând pierderi-record de șapte miliarde de euro. Strategia băncii a fost recalibrată, conducerea aproape integral schimbată. Piedici masive au fost date din drum, mai ales problemele cu justiția americană, care au costat extrem de scump banca germană. Să ne amintim de toamna lui 2016, când Deutsche Bank era amenințată cu o amendă de 14 miliarde de dolari – atât de mare încât ar fi ruinat banca. La Berlin se discuta deja de ajutoare de stat pentru cea mai mare bancă germană. Este meritul lui John Cryan că scenariile cele mai sumbre au fost până la urmă evitate.
Om fără noroc
Tot mereu, el a pledat pentru răbdare: ar fi nevoie de timp pentru a repara erorile trecutului. Rău a fost însă că și alte bănci au fost sanitizate și au avut de plătit amenzi de miliarde. Doar că, la un moment dat, au început din nou să facă profituri mari, mai ales marile bănci americane. În tot acest timp, Deutsche Bank a căzut tot mai mult în clasamentele internaționale. Dacă odată viza să devină cea mai importantă bancă din lume, acum acest obiectiv a fost dat uitării de grupul financiar de la Frankfurt.
Henrik Böhme, de la redacția economică a DW
Nu se știe exact când anume s-a produs ruptura dintre Cryan și șeful consiliului de supraveghere Achleitner. Probabil că înaintea Crăciunului din 2017, când a devenit clar că Cryan nu va reuși să anunțe un profit anual pentru bancă, pentru al treilea an la rând. Reforma fiscală a lui Donald Trump a fost motivul pentru care profitul realizat de Deutsche Bank s-a transformat la final în pierdere. Ceea ce nu a mai interesat pe nimeni: se pare că Achleitner nu a fost mulțumit de munca lui Cryan.
Înapoi la origini?
Acum conducerea Deutsche Bank va reveni unui german, unul care în urmă cu 30 de ani începea să învețe meserie în filiala din Bielefeld a băncii. Christian Sewing nu este de invidiat pentru jobul său. Mai ales că unii dintre marii acționari au fost de părere că Sewing nu ar fi fost pregătit pentru fotoliul de șef. Departe de a putea vorbi de un capital de încredere. Este însă clar că decizia de schimbare la vârf operată de Achleitner nu va rămâne fără urmări pentru orientarea strategică a băncii. Deci, să fie vorba de mai puțin investmentbanking și de o revenire la afaceri bancare clasice pe piața germană? De mai multă „Deutsche” Bank?
Tocmai aici este problema pentru noul șef: urmează o nouă căutare a unei noi strategii, un proces care epuizează resursele de timp și de forță ale băncii. Într-o perioadă în care concurența se îndepărtează tot mai mult. Iar revenirea la piața germană nu este defel o chestiune simplă. În Germania operează peste 1600 de bănci. Multe dintre ele lucrează bine cu modelul finanțării afacerilor IMM-urilor. Nimeni nu stă să aștepte după Deutsche Bank. Iar marile concerne germane își aleg deja de multă vreme alte bănci când vine vorba de fuziuni și preluări de firme.
Deutsche Bank, odinioară superstar și finanțator major al economiei germane, s-a redus de ceva vreme la dimensiuni normale. Prestația sa la bursă este penibilă, imaginea sa are tot mereu de pierdut. Banca este candidat la o eventuală preluare, una pe care însă nu se grăbește nimeni să o facă. Următorul care ar trebui să plece este chiar șeful consiliului de supraveghere Paul Achleitner. Nimeni nu are nevoie de o Deutsche Bank în această stare. Achleitner a avut la dispoziție o grămadă de timp pentru a schimba situația. Nu a reușit însă mai nimic.
