COMENTARIU DE CONTELE DE SAINT GERMAIN (PRELUARE BLOG):
Spectaculos cât de multe clarificări poate aduce recentul interviu al lui Sebastian Ghiță în legătură cu relația acestuia cu „statul paralel” și, mai ales, în legătură cu adevăratele resorturi ale luptei sale.
Culmea este că aceste clarificări nu sunt, în cele mai multe cazuri, rostite nemijlocit în conversația dintre Ghiță și Cristoiu, ci, ca în romanele lui James Hadley Chase, se conturează indirect, din detalii aparent minore și din deducții logice, unele prin reducere la absurd, care fac din cititor un personaj activ în descoperirea „criminalului”.
Aseară, într-o discuție cu Victor Ciutacu, Ion Cristoiu a destăinuit câteva lucruri din siajul interviului propriu-zis, din urmele pe care acest interviu le-a lăsat, sub formă de emoții încă vii, în memoria sa.
Ghiță i-a relatat la un moment dat lui Cristoiu, dând exemplu de misiuni speciale pe care el le făcea pentru SRI, despre modul în care s-a ocupat de aducerea în țară a unei judecătoare de la CCR care, la Roma fiind, pierduse avionul pentru București. Prezența ei la București, a doua zi, era esențială pentru oamenii lui Coldea căci trebuia dat un vot la CCR (în legătură cu Referendumul de demitere a lui Băsescu) iar balanța era extrem de echilibrată.
Ca și în aducerea lui Nicolae Popa din Indonezia, Sebastian Ghiță s-a implicat direct în aducerea judecătoarei de la Roma. Un avion privat, o echipă de băieți antrenați, și doamna judecător a ajuns la ședința respectivă în timp util. Doar că, în avion, în timpul acestui „transport special”, s-a constatat că doamna nu avea pantofii în picioare. Fuseseră uitați în camera de hotel.
Înțelegeți semnificația, desigur! Cam cât de liber-consimțită a fost această „repatriere”… Mai pe românește, operațiunea a fost mai degrabă una de răpire decât de îndreptare a unei neglijențe!
Nu e greu de extrapolat, plecând de la acest exemplu, cam ce fel de misiuni i se încredințau „descurcărețului” și „bunului la toate” Sebastian Ghiță. Și cam ce arsenal de mărturisiri și, foarte probabil, de probe, are acesta la dispoziție pentru a compromite SRI dacă și-ar propune acest lucru. Doar că, este mai mult decât evident, nu asta își propune. Și, tocmai de aceea, este extrem de zgârcit în furnizarea dovezilor pe care opinia publică i le cere.
Ne-am întrebat cu toții de ce, după căderea lui Coldea, Ghiță și-a încetat brusc serialul de dezvăluiri. Doar promisese în avans atâtea lucruri interesante. Iar Laura Kovesi era, încă, în funcție.
Acum, după primele episoade din interviu, devine din ce în ce mai clar că, imediat după momentul fugii lui Ghiță din țară, s-au inițiat între părți (Ghiță versus binom) negocieri extrem de dure. Pentru a stopa hemoragia de dezvăluiri devastatoare despre practicile sale (și am văzut din amănuntul descris mai devreme cam cât de grave erau acestea), binomul a trebuit să îi dea o minimă satisfacție lui Ghiță: capul lui Coldea sau pe cel al Laurei Kovesi. În nici un caz pe ambele. Exclus! Ar fi însemnat o înfrângere și o rușine de neacceptat în aceste medii. S-au înțeles să-l sacrifice pe Coldea și să o păstreze pe Kovesi. Cu niște garanții, desigur, că aceasta din urmă o să o lase mai moale cu hărțuiala față de Ghiță și de familia sa.
Astfel se explică non – combat-ul din ultimul an al lui Sebastian Ghiță față de Laura Kovesi.
Teoria de mai sus stârnește, imediat, o întrebare: ce l-a apucat acum, pe Ghiță, să-și arate din nou colții? Să iasă din nou la luptă împotriva Laurei Kovesi?
Explicația cea mai comodă ar fi să presupunem că Laura Kovesi a încălcat între timp limitele înțelegerii și, fidelă caracterului ei răzbunător, a întreprins acțiuni împotriva lui Ghiță care l-au alertat și înrăit pe acesta.
Eu nu cred însă în această explicație. Din două motive. Primul este că doamna Kovesi știe mai bine decât oricine altcineva de ce arme redutabile dispune Sebastian Ghiță. Ca să o atace pe ea, dar, mai ales, ca să atace SRI. Al doilea motiv este că doamna Kovesi trece, de câteva luni bune încoace, printr-o situație foarte complicată pentru persoana dânsei. Situație creată de numeroasele și gravele dezvăluiri la adresa ei și a DNA precum și de procedura de destituire declanșată de ministrul justiției. Reactivarea unui nou front de luptă, cu Sebastian Ghiță, ar trebui să fie pentru domnia sa ultimul lucru de dorit.
Și atunci, ce să-l fi apucat pe Sebastian Ghiță?
Așa cum am mai spus, repet: cu ceea ce știe și poate dovedi, sunt convins că Ghiță o poate da jos și mâine pe Laura Kovesi. Dar oare asta să urmărească el cu adevărat? Nici vorbă! Având-o la mână pe Laura Kovesi cu atâtea lucruri compromițătoare despre ea și despre SRI, interesul lui nu este ca doamna Kovesi să cadă ci ca doamna Kovesi să rămână. Să rămână și să îl protejeze. Sau, în orice caz, să nu-l înfunde până la capăt. Căci, să ne închipuim: este numit altcineva în locul ei. Mai are Sebastian Ghiță vreun control asupra acelui „altcineva”? La câte autodenunțuri a făcut, pentru orice procuror curat și profesionist Sebastian Ghiță devine victimă sigură!
Cred că adevărata îngrijorare a lui Sebastian Ghiță în momentul de față nu este că nu ar putea-o scoate din joc pe Laura Kovesi ci că nu o poate menține în funcție pe mai departe.
Sebastian Ghiță a ieșit din tăcere și pasivitate pentru că simte, știe, vede că Laura Kovesi este pe făraș. Alții, nu el, cu alte dezvăluiri, nu cu ale lui, sunt pe cale să o debarce pe șefa DNA din jilțul ei de atotputernicie.
Sebastian Ghiță a ieșit din tăcere și pasivitate pentru că dorește să i se recunoască merite în această debarcare. Sperând la circumstanțele atenuante acordate celor care pun umărul la stârpirea răului.
Și, trebuie să recunoaștem, are ceva șanse în demersul acesta. Pentru că, făcând un mic efort demonstrativ, cu socrul, cu fotografia, cu filmulețul, ar putea scurta durata războiului împotriva abuzurilor DNA cu câteva luni bune. După modelul Regele Mihai – 23 august 1944.