Figura lui Nicolae Iorga este binecunoscută, iar George Călinescu scria că Nicolae Iorga ar fi îndeplinit în cultura română un rol similar cu cel jucat de Voltaire în cultura franceză. Nicolae Iorga nu s-a rezumat doar la prezența în plan cultural, ci a intrat și în politică.
În anul 1910 a fondat Partidul Naționalist-Democrat, o formațiune cu o ideologie apropiată de extrema-dreaptă, cu accente conservatoare și antisemite. Printre simbolurile acestui partid se număra svastica, iar un alt simbol a fost secera. În timpul Primului Război Mondial, Nicolae Iorga a fost unul dintre susținătorii Antantei și a susținut intrarea României în război împotriva Austro-Ungariei pentru a elibera Transilvania și Bucovina. În timpul refugiului de la Iași, el a condus un ziar care avea rolul de a ridica moralul soldaților aflați pe front. Prestigiul și popularitatea dobândite în timpul războiului l-au propulsat pe Nicolae Iorga în prim-planul vieții politice. A condus, pe rând, ambele camere ale Parlamentului și a fost prima persoană care a fost președinte al Senatului României Mari. A urmat destrămarea Partidului Naționalist-Democrat prin plecarea celei mai violente grupări antisemite conduse de A.C. Cuza, care a format Liga Apărării Național-Creștine.
Nicolae Iorga s-a apropiat atunci de Partidul Național Român condus de Iuliu Maniu și a fost unul dintre susținătorii revenirii lui Carol al II-lea. În 1931, a devenit, pentru scurtă vreme, prim-ministru. Nicolae Iorga a intrat în această perioadă în conflict cu Garda de Fier, pe care o considera prea violentă. În 1932, a semnat un decret prin care această formațiune a fost scoasă în afara legii. Conflictul s-a acutizat după ce Garda de Fier l-a asasinat pe prim-ministrul liberal I. Gh. Duca.
Din 1937, Iorga a decis să se retragă din viața publică, după ce primise mai multe amenințări cu moartea din partea legionarilor. În 1938, după instaurarea regimului autoritar al lui Carol al II-lea, Nicolae Iorga a fost numit consilier regal. În acea perioadă, a primit o scrisoare insultătoare din partea liderului legionar, Corneliu Zelea Codreanu. Nicolae Iorga l-a dat în judecată, iar premierul Armand Călinescu a ordonat judecarea lui Codreanu pentru conspirație.
Deși Nicolae Iorga și-a retras ulterior plângerea, procesul a mers înainte, iar Codreanu a fost arestat. În toamna anului 1938, Corneliu Zelea Codreanu și alți lideri legionari au fost uciși, sub pretextul că ar fi încercat să fugă de sub escortă. A urmat asasinarea lui Armand Călinescu, iar în noiembrie 1940, după venirea la putere a legionarilor, Nicolae Iorga și-a dat seama că soarta sa îi este pecetluită.
În 27 noiembrie 1940, la vila lui Nicolae Iorga din Sinaia s-au prezentat cinci indivizi care au spus că sunt de la Polița Legionară și că îl vor duce la București pentru un interogatoriu. Nicolae Iorga lucra la Istoria Universală și le-a cerut soției și servitoarei să îi lase neatinse lucrurile, pentru că spera că se va întoarcă curând, apoi s-a urcat în mașina legionarilor. A doua zi, trupul său a fost găsit la marginea comunei Strejnic. Savantul fusese asasinat cu nouă gloanțe.
