Cifra de aproape 110.000 de mandate de interceptare date între 2010 și 2015, dezvăluită prin munca de ziarist a unui avocat din Cluj, ar fi într-o țară normală un cutremur de proporții. Este enormă după orice grilă. În Statele Unite, în aceeași perioadă s-au dat ceva mai mult de 26.000 de mandate, la o populație de 15 ori mai mare. Asta înseamnă că dacă ești român ai o șansă statistică de peste 60 de ori mai mare să fii interceptat (cu mandat) decât dacă ești american, scrie Riscograma.
În SUA sunt trei milioane de oameni în pușcării – 1% din populație. În România sunt 30.000 de oameni în pușcării – 0,15% din populație. Dacă ar fi să facem un raport într interceptări și încarcerări, la noi este nevoie să dăm 400 de mandate de interceptare pentru a băga în pușcărie câți bagă americanii cu un singur mandat! Dintre cei 30.000 de pușcăriași români, majoritatea sunt hoți, tâlhari, violatori, ucigași – jumătate recidiviști. Când e vorba de infracțiuni asociate gulerelor albe – corupție, evaziune etc. numărul lor este de 755. Fapte de corupție – 147, Luare de mită – 18, Abuz în serviciu – 65, Trafic de influență – 61,Evaziune fiscală – 383, Spălare de bani – 81, mai scris sursa citată.
După câți bani s-au investit în interceptare – 1 miliard de euro – a devenit clar că ar exista capacitate de ascultare și stocare în timp real a tuturor convorbirilor telefonice ale fiecăruia dintre noi, mai afirmă Riscograma.
Concluzia analizei: Cu toate campaniile anticorupție și antievaziune, România nu pare un stat chitit să-și bage infractorii la pușcărie.Și atunci, rămâne o singură variantă, mult mai odioasă – școala fostei Securități: Toți oamenii ăștia rămân în libertate, șantajabili. Vedem acum cum se începe să se deznoade un alt mare scandal – cel al arhivei SIPA. Ăsta a fost un serviciu secret al Ministerului Justiției care strângea date despre magistrați – ce șpăgi au luat, prin ce paturi s-au vîrît și tot așa. Serviciul a fost desființat în 2005, dar arhivele au fost păstrate iar acum apar chiar acuzații cum că o parte dintre ele ar fi fost chiar fotocopiate. Scopul pentru care fusese folosit serviciul este limpede de mult – să-i poată șantaja. Dacă asta se întâmplă în continuare sau nu, vom afla, probabil peste 50 de ani. La fel și cu arhiva „doi și-un sfert” (UM0215) fostul serviciu secret al Ministerului de Interne, care strângea tot felul de coterii despre politicieni. Și la fel cu dosarele de turnători care n-au mai ajuns nici măcar la CNSAS, pentru că legea îi exceptează pe cei care încă toarnă. Odată cu desființarea celor SIPA și 0215 (care la vremea lor se dădeau democratici și integri, la fel ca serviciile care le-au supraviețuit!), povestea oficială a fost că practicile au încetat. Însă numărul uriaș de mandate de interceptare, nejustificat nicicum, sugerează că este foarte posibil ca ele doar să fi continuat în altă formă.