de dr Alexandru Todericiu
„Șapte mere-ntr-o basma ş-am plecat la Moscova…“, cântă Dinescu, făcând pe menestrelul și amintind parcă de Zavaidoc. Am participat la un concert, la invitația dirijorului Gabriel Bebeșelea (n. 1987, Sibiu), la pupitrul Orchestrei Filarmonice Naționale a Rusiei. A fost elevul Maestrului Horia Andreescu. Așa l-am și cunoscut.
Vor(ge)schmack
Ceva, din care ne facem o părere despre ce va urma… ar spune un neamț. Vorșmac-ul e un soi de antreu din pește sărat, ieftin și gustos condimentat. Există și la finlandezi sau polonezi. Pe care l-am mâncat în aproprierea stației de metrou Teatralnaya, pe strada. La o bere tare, rusească.
Am exersat disperarea până ne-am obținut vizele. Părea o „mission impossible“. Bașca că toată povestea mai și costă. Exasperant. Dacă nu era vorba de Gabi, ne-am fi lăsat siguri păgubași…
Cu sprijinul unor prieteni austrieci, ne hotărâm să ne lăsăm invitați de o firmă de… marketing și astfel, în ultima zi înainte de concert, aterizăm pe Sheremetyevo!
Sâmbătă: goagâl trânslietrâ
Soare la Moscova. Doar pomii, se codeau încă să înflorească. Aeroflot-ul a decolat punctual de pe București. Apoi, cozi interminabile la controlul vamal.
Dăm să ieșim din aeroport, să luăm un taxi. Mutre iscoditoare… Mașini străine. Încercăm să revenim în clădire, că să „facem comandă“… zic eu, sigur pe mine. Aș. Ceva de genul nazat, niet, auzim lângă poarta de control anti-teror. Aveam ulterior să înțeleg că nu există loc mai acătării la Moscova unde nu întâlnești o astfel de poartă electronică, funcțională sau nu.
Christina îl alege triumfătoare pe șoferul cel mai chipeș la volanul singurei mașini antice, o Ladă am spune noi, cunoscută local sub numele de Jiguli. Așa ne-am început weekend-ul la început de mai, sărbătoresc cu un parfum inconfundabil.
Dăm să plecăm. Privesc atent iconița din plastic, prinsă cu șnur de o ventuză pe parbriz. Șoferul se întoarce brusc. Ne arată liniștit iphone-ul și spune repede: goâgl trânslietrâ… Aplicația l-a ajutat de minune să comunice cumva. Pentru că peste tot e… Moskow_wifi_free
Uber
Nu e chiar simplu cu limba engleză la ruși. M-am bucurat să observ că măcar plasatoarele de la Balshoi o bungheau cât de cât pe engleză. Cel puțin cele de la lojile de rangul unu. Am vizionat o „Iolanta” de Ceaikovski. Minunată muzică.
Abia am întâlnit și noi pe cineva care a dorit să vorbim engleza. A fost o tânără care ne-a ajutat la metrou. La ghișeul de bilete. După ce am tot întrebat în stânga și în dreapta, dorind să ne luăm un bilet. Valabil o zi pe toate mijloacele de transport: 55,– de ruble. Lumea, amabila. Ne zâmbeau. „Nici măcar nu ne ignorau”, cum se spune prin Viena.
Yuri, taximetristul, ne-a sfătuit – după ce a auzit că venim de la București – să folosim mai bine celebrul UBER. El ne-a cerut 2000 de ruble (aprox. Euro 31,–) până la hotelul Metropol, dar… iubâr-ul e chiar și mai ieftin… Și nici nu mai e nevoie de google translator.
Duminică: Dansurile românești de Bartok
Duminică, 30 mai la prânz, l-am admirat pe Bebeșelea în cunoscuta sală Ceaikovski a Filarmonicii. 1600 de locuri. E km 0 al muzicii simfonice ruse. Îmbulzeală. Public bine îmbrăcat.
Afișul lui Bebeșelea, de mari dimensiuni, trona la intrarea în sală. Standing ovations pentru dirijorul român, care a cântat drept bis Dansurile Românești nr. 5/6/7 de Bartok. Această orchestră le-a interpretat pentru întâia oară. Fondată în 2003 de Vladimir Spivakov, violonist și dirijor, e cunoscută melomanilor români. Ultima apariție a fost la Festivalul George Enescu când au interpretat Suita nr. 3 „Săteasca“ de G. Enescu.
La Moscova, spectatorii îl aplaudă pe Spivakov și atunci când doar îi aud numele, rostit de speaker-ița sălii de concert, care a prezentat programul: Weber/ Berlioz – Invitație la dans; Dvorak – Dansurile slave; Brahms – Dansurile ungare. Bebeșelea le-a interpretat ca suite, pentru a crea un impact mai puternic la final. Publicul nu s-a lăsat mai prejos, a aplaudat după fiecare dans și a explodat la final. Concertul se poate viziona la liber pe site-ul http://meloman.ru/concert/national-philharmonic-orchestra-of-russia-gabriel-bebeshelea/?
Pastorale Phantasie
Vladimir Spivakov l-a cunoscut pe dirijorul român la London Symphony Orchestra Conducting Competition în 2014. Spivakov l-a apreciat imediat pe Bebeșelea. Trei ani mai târziu, imediat după concert, Gabriel a fost reinvitat să dirijeze la Moscova. Muzică de George Enescu. Probabil că rușii știau că dirijorul a transcris manuscrisul… Pastorale Phantasie! O lucrare enesciană interpretată o singură dată la Paris în 1899. Premiera modernă a piesei va fi la Cluj în iunie 2017. Apoi piesa urmează un drum lung la Berlin, Zagreb și Moscova.
„Maestrul ne-a făcut să fim mândri“
Vasile Soare e un profesionist. Mai e și amabil. E ambasadorul României la Moscova. I-a oferit lui Bebeșelea un buchet de trandafiri roșii la scenă deschisă. Alături de soția sa, Cecilia, de profesie medic, a acceptat invitația dirijorului la concert. Apoi și-a postat, la cald, impresiile pe fb.
„Maestrul ne-a făcut să fim mândri“, mi-a scris ambasadorul pe Whatsapp.
Strigoii la Berlin, premieră mondială
Aparițile lui Bebeșelea sunt mai numeroase în străinătate decât în țără. Anul trecut a dirijat în Rusia la Perm, în Urali, opera „Nevasta Țarului“ de Korsakov.
În acest an dirijează la Berlin (Konzerthaus), Praga, Budapesta, Belfast, Zagreb, Kiev, Moscova și la Wiener Musikverein. Va fi în noiembrie și va reprezenta o premieră a unei orchestre românești în marea sală unde au loc concertele de anul nou. Bebeșelea va dirija Filarmonica din Cluj. El e dirijorul principal al Operei și Filarmonicii transilvane.
Tot Bebeșelea va înregistra în decembrie 2017 opera „Strigoii“ de George Enescu cu Rundfunk Sinfonieorchester la Berlin. Va fi o premieră mondială, mi-a declarat dirijorul la Moscova. O operă total necunoscută de Enescu, compusă în 1916, pierdută la Iași în timpul retragerii. Redescoperită cândva în anii 70. Maestrul Cornel Țăranu a finalizat schițele, maestrul Sabin Păutza a orchestrat-o. Opera durează circa 45 de minute și are la bază textul eminescian. Bebeșelea o pregătește și pentru Festivalul de la Salzburg. Probabil în 2019, când România va avea președenția…
Întoarcerea steagurilor
La Moscova sunt oameni probabil plătiți să întoarcă steaguri. Dearece acestea se mai și încolăcesc. Chiar și cele rusești nu stau cuminți când bate vântul. Situație rezolvată prin folosirea unei prăjini pentru ca stindardul federației sa rămână vizibil. Nu știu dacă procedura are de-a face cu sărbătorile începutului de mai. Eu am observat-o la intrarea în hotelul Metropol, peste drum de opera Balshoi.
Luni: Gorki parc
În fața clădirii Lubyanka, după marea demonstrație, tinerii fac picnic, stând tolăniți în mijlocul străzii. Alții profită de lipsa traficului rutier și se dau cu skateboard-uri. Mașinile de gunoi portocalii, blochează accesul. Unii agită un uriaș steag al URSS-ului.
Vine un tânăr la mine și-mi oferă un steguleț al Rusiei. Îl iau. Nu se clintește și stă cu mâna întinsă. O întreb pe prietena mea Christina: ce vrea domnul? Hm, tu ce crezi? Poate niscaiva copeici… Tânărul se tot chinuia să ne facă să înțelegem. În sfârșit și-a amintit cuvântul: cierâtâi. Charity? Ok. I-am dat 50 de ruble. Spasiba și… dus a fost!
„Ea pisică eu motan, la Tătucul din borcan… “, sună versurile aceluiași Dinescu, denumite sugestiv: Moscova nu crede în lacrimi! Așa și noi. Am dansat la fântâna arteziană cu lumini din parcul Gorki. Șlagăre. Late eighties. Bisul lui Bebeșelea a fost urmat rumânskîi tanțî-ul nostru. Minunată zi. I-am rămas datori.
