SORIN OVIDIU VÎNTU DIN PUȘCĂRIE DESPRE EMISIUNEA LUI LIVIU DRAGNEA CU RAREȘ BOGDAN LA REALITATEA (fragment de pe sov.ro)
În timp ce-i ascultam văicărelile și înjurăturile, mă uitam cu un ochi la televizorul care stătea pe “mute” pe postul Realitatea, unde urma să apară Dragnea, pentru a prezenta programul PSD generat de alegerile parlamentare din 11 decembrie. În sfârșit apare, cu mustăcioara perfect tăiată inițiază un exordium ex abrupto*, țintind fix în molecula moderatorului.
– D-le Rareș Bogdan, chiar dacă nu sunt de acord cu multe dintre emisiunile dvs., respect o trăsătură pe care și eu o împărtășesc – Patriotismul în sensul bun pe care îl aveți.
Uraaaaaa! Patriotului transilvan venit la București să salveze România îi exultă toate alea.
Emisiunea poate să înceapă. Dragnea înșiră pe pupitru o sută de dosare cu patru mii de grafice (exagerez un pic), Rareș Bogdan își simte nodul de la cravată și batistuța corect și patriotic așezată. Ca să nu existe contradicții, moderatorul îl clarifică pe Dragnea în privința faptului că este nu doar plin de patriotism și românism, ci și de Iohannism (cronologic lucrurile au stat ușor diferit da’ mi-a plăcut cum sună în modul prezentat). Acceptându-i seniorial poziționarea, șeful PSD se dezlănțuie, croșetând pe pielea ursului din pădure scăderi de taxe, anulări de impozite, zeci de proiecte în zeci de direcții. O imagine burlescă avându-l în prim-plan pe acest David Copperfield de Teleorman, țopăind de la planșetă la pupitru cu tot felul de grafice în mână, agitate prin față perplex – entuziastului patriotist, românist, Iohannist, și din care rezultau minuni peste minuni, daruri peste daruri și concluzia clară, chiar și pentru un prost, că cel care ne vorbește este premierul mult visat al României. Pe scurt, am văzut în acea seară un individ spilcuit cu alură de telal, care vinde niște zdrențe unui alt spilcuit, naiv și total nepregătit pentru genul ăsta de dezbateri.
Domnul Dragnea, după ce a înșirat pe o planșă niște cifre pe care le dădea drept venituri certe, prezenta niște grafice care cuprindeau, asa cum v-am mai spus, scutiri de taxe, de impozite și proiecte fără nicio logică unitară, arătând, cu un aer superior și sastisit, că sursa financiară a întregii bazaconii se află pe planșa de lângă care tocmai venise înapoi la pupitru. Evident că printre toate parascoveniile alea se regăseasu și niște idei bune dar care, fără a fi prinse într-o strategie unitară, nu fac nici doi bani. Ideea de bază din expunere este despre cum va toca el sumele iluzorii de pe planșetă, și cum vor păpa toți de acolo patru ani zi de zi. Nu voi face nicio analiză amănunțită a acestui program, pentru că ar fi plictisitor pentru voi și fără nicio importanță din punct de vedere practic, mulțumindu-mă să constat că, spre deosebire de toate celelalte partide înscrise în cursă, PSD-ul a avut bunul simț să prezinte un program, tratându-și alegătorii cu respectul cuvenit. Faptul că pe mine nu m-a convins (m-a amuzat chiar văzând dexteritatea prin care, alături de fondul pentru dezvoltare, Dragnea își mai creionează încă o pușculiță cu acel fond alcătuit din dividendele companiilor de stat) nu are nicio importanță. El există și este excelent comunicat de activul de partid, în timp ce partidulețele care se zbat să prindă pragul electoral se comportă ca niște liber profesioniști ai prostiei. Totul culminează cu provocarea la “luptă dreaptă” lansată de Băsescu pentru funcția de premier, asta în vreme ce PNL-iștii stau pe după colțuri și, cum prind un PSD-ist îi dau cu codul penal în cap, singura lor ofertă electorală fiind aceea că-l vor impedica pe “infractorul” Dragnea să ajungă premier (ignorând că un simplu decret de amnistie* îl scoate pe Dragnea din această categorie).
O notă aparte o face USR-ul, care amintește, ca mod de organizare și comportament, de constructul politic SIE – Partidul Democrat.
