A fugit de ororile războiului din Siria şi a ajuns acasă în România şi aici se zbate ca să supravieţuiască. Este povestea unei femei din Buzău, mamă a patru copii, care a găsit cu greu un acoperiş deasupra capului în casa unui vecin din localitatea natală. Este însă aproape imposibil să trăiască. Femeia nu are niciun venit, iar soţul ei a fost nevoit să rămână într-o tabără de refugiaţi din Turcia. Statul român i-a dat doar 10 milioane de lei vechi și trăiește într-o cămăruță dată de un om de bine. Toți cinci dorm într-un singur pat.
Olimpia Stanciu s-a căsătorit acum 11 ani cu Abbas, cetăţean sirian. Au trăit la început într-o localitate de lângă oraşul Lomes, unde au venit pe lume şi cei patru copii ai lor. Războiul le-a dat însă viaţa peste cap.
În prima zi când războiul a ajuns în comuna unde locuiam ,casa noastră a fost distrusă de două bombe trase de un tanc.Au crezut că sunt rebeli în zonă şi au tras unde au nimerit.Eram în casă cu copii şi nici nu mai ştiu cum am scăpat dintre dărâmături.Aşa a început exodul nostru prin diverse localități, povestește cu lacrimi în ochi Olimpia pentru Știri de Buzău.
În urmă cu doi ani, Olimpia soțul şi cei doi copii s-au refugiat în orașul Alep, o zonă bine dezvoltată până să înceapă războiul Aici familia greu încercată a văzut de ce sunt în stare teroriștii ISIS, dar şi trupele guvernamentale.
“Aici am.vazut iadul de pe pământ cu sute de oameni decapitați şi aruncați pe străzi.Nenorocirile ăsta le-au văzut şi copiii mei care au rămas marcați pe viață. Chiar și acum când suntem în siguranță cei mici se sperie când aud avioane de la aeroportul militar de la Boboc şi se bagă sub masă.Am trăit un calvar acolo” mai spune femeia pentru presa din Buzău.
Ne-a făcut viaţa un calvar şi trebuia să plecăm, pentru că am văzut nenorociri care nu se pot închipui. Sute de oameni…ne-a tăiat capetele pe pământ. Copiii mei sunt foarte afectaţi şi le e frică de zgomote, pentru că atunci când au auzit avioanele s-au băgat pur şi simplu sub masă, spune Olimpia.
Au reuşit să scape cu ajutorul unor călăuze şi au ajuns într-o tabără de refugiaţi din Turcia. De acolo, cu ajutorul Consulatului României, femeia şi copiii au fost aduşi în ţară. Soţul său nu a putut veni, pentru că nu are cetăţenie română. În localitatea natală Cochirleanca nu au avut loc în casa părintească. O familie cu suflet le-a oferit o cameră într-o casă bătrânească, dar abia reuşesc să supravieţuiască.
După ce au plătit 2500 de dolari s-au trezit într-o tabără de refugiați însă femeia a ajuns în țară doar cu copiii.Capul familiei Maher Al Abas de 41 de ani a rămas în tabăra de refugiați pentru că nu are cetățenie română.Până când familia se va reuni e cale lungă.
Vreau să mulțumesc statului român că a facilitat plecarea mea şi a copiilor din Turcia.Numai că toți suferim din cauza soțului meu care nu poate veni lângă noi.Am făcut demersuri la ambasada Siriei să-mi faciliteze actele pentru copii însă acei domni mi-au oprit şi adeverințele copiilor şi m-au sfătuit să plec din nou în Siria ca să rezolv problema. M-au luat în bătaie de joc şi au lăsat acești copii ai nimănui.Fără niciun act nu pot beneficia de alocație şi de niciun drept oferit de statul român, se plânge Olimpia.
Olimpia spune tranșant: Da, este adevărat! Trăiesc din mila celor din sat.
Un consilier local spune că Primăria i-a acordat un ajutor de zece milioane lei vechi cu o lună în urmă. Ea nu are niciun venit, nu are nici alocaţie la copilaşi, nu are nimic, precizează acesta.
Cei patru micuți şi mama lor au ajuns la Cochirleanca în localitatea de baștină a femeii dar au constatat că nu au unde locui. În familia numeroasă cu încă cinci frați nimeni nu n-a putut-o ajuta pe mama cu patru copiii.Doar o familie cu suflet din localitate a sărit în ajutor şi le-a oferit o cămăruță într-o casă bătrânească lăsată părăsită. Aici cei patru copii cu vârste între patru şi nouă ani sunt măcinați de greutăți dar şi de dorul de tată pe care nu l-au mai văzut de două luni.Micuţii se duc la şcoală însă n-au nici de unele.Se uită la un suc sau la dulciuri ca la ceva venit din altă lume.Olimpia e conștientă de greutățile care o copleşesc iar grija războiului n-a încetat atunci când a ajuns în țară.Aici duce o luptă mult mai cruntă pentru supraviețuire.
Eu n-am niciun venit şi nici nu pot să lucrez până nu vine soțul meu pentru că n-am cu cine să-i las pe cei mici.Sunt încă speriați şi şocați de tragediile pe care le-au văzut.Am primit 1000 de lei de la primărie în urmă cu 1 lună ca să le fac la copii acte şi să le iau îmbrăcăminte ,mâncare şi rechizite însă suntem cinci şi banii s-au terminat. Mi se rupe sufletul când cer să meargă la şcoală şi văd că n-am ce să le dau la ei. Cei mici plâng după tatăl lor şi eu nu ştiu ce să le mai spun, mai spune Olimpia.
“Doar un tânăr plecat la Buzău le-a oferit un adăpost deasupra capului. Lumea se bucură mai mult când ești la necaz dar de sărit nu sare nimeni să-i ajute.Sunt foarte amărâți acești copii şi mi se rupe sufletul când îi văd așa neajutorați”,a declarat Cornel Alexe, un sătean din Cochirleanca, pentru Știri de Buzău.
VIDEO REPORTAJUL ȘTIRI DE BUZĂU:
