Dosarul luptătorilor ruși din Germania: Nemții ASCUND scandalul

Deutsche Welle: Mass media germane vorbesc în legătură cu cartea dumneavoastră lansată vineri despre „armata secretă a lui Putin”. Ce să înţelegem de aici, direct sau indirect?

Boris Reitschuster: Trebuie înţeles direct, deşi cuvântul „armată” nu-mi place. O armată este ceva mare şi aici nu este vorba despre o armată ci mai degrabă despre o trupă. Potrivit estimărilor serviciilor secrete, această trupă numără 250-300 de bărbaţi. Aceste unităţi iau fiinţă în baza unor şcoli de arte marţiale, în care se predă aşa-numituil stil „Systema”, un stil care are multe în comun cu cel al unităţilor speciale ruse Speţnaz. Şcolile de acest fel se înmulţesc ca ciupercile după ploaie în occident. Dar trebuie să mai adaug că 99,99 la sută din cei care se antrenează în astfel de şcoli nu au nimic în comun cu astfel de trupe de gherilă. Nu pot fi toţi bănuiţi că ar fi în secret luptători ruşi.

Dar unii oameni au fost recrutaţi. Sunt trimişi la Moscova sub pretextul unor programe de perfecţionare. Acolo sunt formaţi după metoda Speţnaz. Nu li se predă doar lupta corp la corp ci şi metode de folosire a explozibililor, a armelor de foc. Şi actele de sabotaj figurează în planul de învăţământ. După care luptătorii se întorc în Germania şi aşteaptă un ordin de la Moscova. Unii dintre ei lucrează în poliţie, alţii în armata germană. Când o structură regională a contraspionajului german (Verfassungschutz) a capturat doi astfel de luptători, ei au declarat: „Suntem ofiţeri ruşi şi cerem să fim trataţi într-un mod corespunzător.”

Sunt aceşti luptători cetăţeni germani sau sunt cetăţeni ruşi?

Cei mai mulţi deţin cetăţenia germană sau au dublă cetăţenie, germană şi rusă. Cei mai mulţi sunt vorbitori de limba rusă. În Germania trăiesc aproximativ patru milioane de oameni originari din fostele republici sovietice. Cei mai mulţi dintre ei sunt cetăţeni loiali, acest lucru trebuie subliniat de fiecare dată.

Dacă e să vorbim deschis, este vorba de 250-300 de sabotori ruşi care îşi aşteaptă clipa cea mare. Este corect?

Da, exact aşa este. Când eu am auzit despre asta, când am văzut documentele serviciilor secrete am fost şocat. La început nici nu am vrut să cred, până nu am verifciat informaţiile din alte surse. Când m-am ocupat mai intens de acest subiect am înţeles că, de fapt nu este nimic nou. Şi pe vremea RDG-ului se acţiona tot aşa. Nu este o invenţie nouă a lui Putin ci o continuare a unor metode KGB-iste. Cât priveşte trupele de luptători actuale, chiar dacă nu dispunem de informaţii privind rolul lor în speţe concrete, nu este prea plăcut să ne gândim că ar putea exista, ascunsă cine ştie unde, o bombă. Ce se întâmplă dacă îi vine vremea să sară în aer?

În anul 1971, un maior sovietic, Oleg Lianin, a defectat şi s-a predat britanicilor. Fusese ofiţer al KGB şi participase la un astfel de program. Marea Britanie a expulzat atunci din ţară mai bine de 100 de agenţi ai KGB şi ai direcţiei de informaţii a armatei sovietice, GRU. De ce autorităţile germane nu fac acum acelaşi lucru? Serviciile secrete au informaţiile necesare, pe care vi le-au arătat şi dumneavoastră…

În primul rând, documentele nu mi-au fost arătate de un serviciu secret german. Era un serviciu din vestul Europei. Care, de altfel, era nemulţumit că partea germană a neglijat atâta vreme aceste informaţii. Trebuie să adaug aici că înfiinţarea de astfel de trupe, fidele lui Putin, antrenamentele luptătorilor şi misiunile unor agenţi ruşi în Germania m-au mirat mai puţin decât naivitatea şi credulitatea vestului. Avem o memorie istorică mult prea slabă. Am uitat cum a fost în timpul Războiului Rece, cum opera pe atunci Uniunea Sovietică, ce metode folosea. Dar timpurile Războiului Rece se reîntorc şi ar trebui tratate cu maximă seriozitate aceste ameninţări.

Boris Reitschuster este un ziarist german şi autor de cărţi de specialitate. A scris mai multe volume despre Rusia contemporană. Între anii 1999-2015 a fost şeful biroului din Moscova al revistei germane Focus.