COMENTARIU AL REDACTORULUI ȘEF DEUTSCHE WELLE, Christoph Hasselbach
Mai mulţi experţi constituţionali îi solicită Angelei Merkel să renunţe la actuala politică privind refugiaţii. Merkel ar trebui să-i asculte, afirmă redactorul DW, Christoph Hasselbach.
După atacurile din Köln se vorbeşte din nou despre înăsprirea legislației în materie de azil. Mai ales solicitanții de azil delincvenţi ar trebui să fie deportați mai ușor, conform unor propuneri. Criticii unor astfel de idei au subliniat în mod repetat cât de dificilă este punerea în practică a expulzării, chiar şi în situaţia în care solicitanții au comis ilegalităţi sau cererea de acordare a azilului le-a fost respinsă.
Deocamdată, acest subiect este marginal. Problema principală continuă să fie uşile deschise ale graniţelor, prin care aproximativ trei mii de persoane intră ca prin brânză, zi de zi. Afară este iarnă. Oricine poate să îşi imagineze cât de mult va creşte numărul refugiaţilor pe ruta balcanică, după ce vremea se va încălzi, iar marea va fi din nou ceva mai calmă. Ca să nu mai vorbim despre o altă temă: reîntregirea familiei.
Oricine poate veni
Christoph Hasselbach
Dacă ar fi vorba numai despre refugiaţi irakieni şi sirieni, care fug de războiul civil, iar autorităţile ar cunoaşte acest lucru dincolo de orice îndoială, aceşti oameni s-ar putea bucura de înţelegere. Însă mulţi migranţi, care nu au nici măcar paşapoarte, se dau drept sirieni. Mulţi dintre refugiaţi sunt din Maroc, Algeria, Tunisia, Bangladesh sau Sri Lanka, acestea fiind doar câteva dintre ţările de origine.
Aceste state nu sunt nici bogate, nici democraţii perfecte. Cu toate acestea, doar o mică parte dintre locuitorii lor pot pretinde drept de azil în Germania. Chiar şi aşa, odată ajunşi aici, aceştia au şanse mari de a primi permis de şedere permanentă.
Cancelara Merkel a dorit să reducă numărul lor semnificativ, dar Turcia nu și-a îndeplinit suficient promisiunile conform cărora urma să împiedice refugiații să plece către Europa. Mai mult, nici situaţia din alte ţări europene care se confruntă cu un masiv aflux de refugiaţi nu dă semne de detensionare. Cu toate acestea, Merkel vrea să ţină graniţele deschise.
Cât timp trebuie să mai continue acest lucru, de vreme ce nici măcar propria ei formaţiune nu are bărbăţia necesară pentru a o opri pe cancelară? Despre celelalte partide ce să mai vorbim? SPD, Verzii şi Partidul Stângii pledează mai abitir decât Merkel pentru o politică liberală privind refugiaţii.
Experţii constituţionali văd statul în pericol
Dar poate, cine ştie, or conta totuşi mai mult cuvintele unui renumit expert constituţional, care a făcut câteva declaraţii surprinzător de tăioase. În opinia lui, statul german se află în pericol.
În cotidianul Handelsblatt, fostul preşedinte al Curţii Constituţionale, Hans-Jürgen Papier a catalogat situaţia actuală drept un „eşec politic de proporţii”.
Statul de drept „nu ar trebui să fie zgâlţâit din balamale de politică”, a spus Papier. Statul, a mai spus acesta, trebuie „să contracareze pericolele care pot apărea pe fondul unei migraţii permanente, nelimitată și necontrolată”.
Udo di Fabio, fost judecător la Curtea Constituţională scrie într-un raport publicat de ziarul Bild, că „legea fundamentală germană nu a fost creată pentru a oferi protecție juridică tuturor persoanelor din întreaga lume printr-o permisiune de intrare în ţară faptică sau juridică”. Guvernul federal are obligația de „a reinstitui un control eficient al frontierelor federale”, a mai spus Udo di Fabio.
În fine, în ziarul Kölner Stadtanzeiger, Michael Bertrams, fostul preşedinte al Curţii Constituţionale din Renania de Nord-Vestfalia o acuză pe Merkel că a permis intrarea în ţară a sute de mii de refugiaţi fără aprobarea Bundestagului, „într-un act de auto-împuternicire”.
Un alt aspect al chestiunii a fost abordat încă din luna octombrie de către expertul hamburghez în filosofia dreptului, Reinhard Merkel. În cadrul unui interviu acordat Deutsche Welle, specialistul a declarat la acea vreme că, în curând, se va ajunge într-o situaţie care va reclama „organizarea de alegeri anticipate sau a unui referendum pe acest subiect”. „Populaţia n-a fost nicio clipă întrebată ce părere are”.
Practic, toate aceste obiecţii au la bază lucruri evidente. Însă până în prezent orice politician, cetăţean sau jurnalist care s-a referit la ele, a fost pus la colţ. Poate că, acum, venind de la unii reprezentanţi de rang înalt ai statului de drept german, aceste critici capătă ceva mai multă greutate.
