La cea de-a doua ediție a festivalului „Mozaic bucovinean”, desfășurat pe 24 mai la Muzeul Regional de Trai și Arhitectură Populară din Cernăuți, autoritățile regionale au reluat separarea controversată a comunității românești din nordul Bucovinei în români și „moldoveni”. În cadrul evenimentului au fost prezentate separat un stand și o „casă moldovenească”, deși nu este clar cine a reprezentat, în mod asumat și distinct, această „comunitate”, în condițiile în care manifestarea a fost marcată de artiști, costume, cântece și tradiții românești, scrie BucPress din Cernăuți.
CE SCRIE BUCPRESS:
Evenimentul, desfășurat cu prilejul Zilei armoniei interetnice și diversității culturale și anunțat de autoritățile regionale, a reunit reprezentanți ai mai multor comunități etnice din regiune. În comunicatul oficial al Primăriei Noua Suliță se afirmă că „comunitatea moldovenească” a fost reprezentată de Comunitatea Teritorială Noua Suliță, motivându-se că „64% din populația acesteia sunt etnici moldoveni”. În același timp, în lista comunităților participante sunt enumerate separat „comunitatea românească” și „comunitatea moldovenească”.
Într-o postare publică, conducătoarea grupului etnofolcloric „Țărăncuța”, Sofia Roșca, a subliniat că formația din Marșinți a reprezentat „comunitatea noastră – Noua Suliță, cu tradițiile, cultura și arta ei”, fără a face vreo delimitare între „români” și „moldoveni”. Totodată, într-o declarație pentru BucPress TV, Sofia Roșca a precizat explicit că grupul „Țărăncuța” reprezintă românii: festivalul „ne ajută să ne unim unii cu alții, să știm că suntem români”. Afirmația contrastează cu formula oficială utilizată de autoritățile regionale, care continuă să trateze separat românii și așa-zișii „moldoveni”. Așadar, dacă grupul etnofolcloric „Țărăncuța” își asumă identitatea românească, cine a reprezentat la festival „comunitatea moldovenească”?
Standul „Comunitatea moldovenească a Bucovinei”. Foto: Agenția ACC
Standul „Comunitatea moldovenească a Bucovinei”, amplasat în curtea muzeului, este problematic și din perspectivă istorico-etnografică, deoarece fostul ținut Noua Suliță nu aparține Bucovinei istorice, ci nordului Basarabiei. În plus, identitatea „moldovenească”, în formula ei politico-ideologică opusă identității românești, a fost construită mai ales în spațiile aflate odinioară sub dominația Imperiului Rus (Basarabia istorică), nu celui Austriac (Bucovina istorică).
Și jurnalista Maria Toacă a remarcat această contradicție în articolul său dedicat festivalului. Ea notează că la „casa moldovenilor” au evoluat „Țărăncuțele” Sofiei Roșca, „îmbrăcate în autenticul port românesc și cântând vechi melodii românești”. Totodată, autoarea observă ironic că guvernatorul regiunii, Ruslan Osipenko, a rostit o singură dată salutul „Bună ziua”, „presupunem că pentru români și moldoveni”.
De altfel, o parte a presei de limba română din regiune a reflectat evenimentul, preluând abordarea discursivă a autorităților. Publicațiile Zorile Bucovinei și Libertatea Cuvântului au menționat separat „comunitatea română” și „comunitatea moldovenească”, preluând astfel discursul promovat de autoritățile regionale și locale.
Sub sloganul „Unitate prin diversitate”, festivalul a promovat armonia interetnică din Bucovina. Totuși, pentru mulți reprezentanți ai comunității românești, împărțirea continuă a aceleiași comunități istorice în români și „moldoveni”, în condițiile în care autoritățile centrale de la Kiev au renunțat la glotonimul „limbă moldovenească”, rămâne o practică moștenită din perioada sovietică, percepută drept o formă subtilă de fragmentare identitară.
În timp ce pe scenă au răsunat cântece românești, iar artiștii din Marșinți, Boian, Ropcea sau Oprișeni au purtat costume tradiționale românești, în documentele și comunicatele oficiale continuă să se insiste asupra unei separări etnice contestate de o parte importantă a comunității locale.
Reamintim că o situație similară a fost semnalată și anul trecut, la ediția din 2025 a evenimentului „Mozaic bucovinean”, organizată tot la Muzeul Regional de Arhitectură Populară și Trai din Cernăuți. Atunci, în cadrul manifestării, artiști și colective cunoscute pentru promovarea folclorului românesc au fost prezentate drept reprezentanți ai „comunității moldovenești”, fapt care a generat reacții critice în mediul public și a fost interpretat ca o continuare a vechilor practici de separare artificială a românilor din regiunea Cernăuți.
Dacă „standul moldovenesc” și „casa moldovenească” au fost animate de artiști, ansambluri, cântece și tradiții românești, întrebarea rămâne firească: cine a reprezentat, în mod asumat și distinct, identitatea „moldovenească” la acest festival? Și de ce această formulă este promovată de autoritățile regionale de la un an la altul, în pofida criticilor venite chiar din interiorul comunității românești?
