SRI e decăzut de la votul în ședințele CSAT

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Presa ultimei perioade a criticat, pe bună dreptate, absența unei numiri la conducerea SRI de către factorii îndreptăți, adică președintele și parlamentul. De șase luni și mai bine, Klaus Iohannis refuză să desemneze un succesor al lui Eduard Hellwig, dar și să motiveze acest lucru. Ceea ce înseamnă din capul locului o încălcare a Constituției, prin refuzul de a se conforma cerințelor acesteia. Nu e exclus însă, să avem de a face în acest caz și cu o încălcare a legii de funcționare a SRI, după cum vom puncta în rîndurile care urmează.

După demisia directorului SRI pe 3 iulie anul trecut, serviciul nu mai are director civil și e condus de prim-adjunctul gen.Răzvan Ionescu.
Doar că ar putea apărea mici probleme juridice.
Legea de funcționare a SRI, nr.14/1992, prevede la art.16 că SRI e condus de Consiliul Director, iar președintele Consiliului director este directorul Serviciului Român de Informații. ”În lipsa directorului, atribuțiile de președinte se îndeplinesc de primul-șef adjunct, iar în absența acestuia, de un adjunct al directorului anume desemnat” se arată în text.

Și mai spune la art.24 ”Directorul Serviciului Român de Informații are un prim-adjunct, care este și înlocuitorul legal al acestuia, precum și 3 adjuncți”.

Legea nu pomenește însă nimic de demisia directorului, ci doar de revocarea sa de către parlament, nimic de vacanța funcției ori interimat, deci, implicit, nici de durata interimatului ori eventuale limitări de puteri.

Practic, în toate legile de funcționare ale organismelor statului aceste lucruri sunt prevăzute clar.
Constituția spune că demisia președintelui duce la un interimat de maxim trei luni, răgaz în care se fac anticipate, stabilește cine devine președinte interimar și ce limitări are acesta. Despre premier și miniștri, de asemenea există prevederi clare legate de vacanța funcției, de interimari etc. Inclusiv faptul că un premier care nu își îndeplinește atribuțiile maxim 45 de zile își pierde automat postul.

Legile de funcționare ale Televiziunii publice și Radioului conțin și ele prevederi precise legate de vacanța funcțiilor de directori, interimate, durate maxime și limitări de puteri. Nerespectarea acestor prevederi a dus, nu demult, la anularea numirilor de interimari de către CCR.

Legea organizării judiciare, de asemenea, prevede că ”În perioada absenţei procurorului general sau a imposibilităţii exercitării funcţiei, indiferent de cauza acesteia, prim-adjunctul procurorului general îl înlocuieşte de drept în exercitarea atribuţiilor ce îi revin în această calitate, iar în cazul absenţei prim-adjunctului procurorului general sau al imposibilităţii exercitării funcţiei, indiferent de cauza acesteia, atribuţiile sunt exercitate de drept de adjunctul procurorului general.
(6) În cazul vacanţei funcţiei de procuror general, indiferent de cauza acesteia, până la numirea unui alt procuror în această funcţie, atribuţiile ce îi revin în această calitate sunt exercitate de drept de prim-adjunctul procurorului general”.

Sunt doar cîteva exemple despre cum se tratează în legi interimatele în varii funcții din stat.
Faptul că din legea SRI lipsesc toate aceste precizări firești și obligatorii, nu lasă loc, în opinia noastră, decît interpretării că formularea ”în lipsa directorului” nu ține de vacantarea postului, ci de absențe precum concediul de odihnă sau medical, plecarea temporară din țară etc.
De altfel, după demisia lui Hellvig, presa a relatat că președintele urma să semneze decretul de numire ca interimar a prim-adjunctului Răzvan Ionescu. Doar că acest decret nu se regăsește în Monitorul Oficial și nici pe siteul administrației prezidențiale. O fi existat temerea că cineva ar putea ataca decretul în contencios administrativ.

De asemenea, între luna iunie și octombrie a anului trecut nu s-a derulat nicio ședință a CSAT.

În mod firesc, absența din lege a unor reglementări clare ale interimatului înlocuitorului de director nu poate conduce decît la obligația numirii imediate a unui succesor și asta au spus-o, sub protecția anonimatului, cîțiva juriști de calibru consultați azi de Inpolitics. Eventual, se poate modifica ulterior legea SRI, ca să se introducă necesarele precizări.

Klaus Iohannis nici nu a numit, dar nici nu a explicat refuzul.

Ceea ce conduce la un alt aspect și anume încălcarea Constituției, care prevede că președintele propune Parlamentului șefii de servicii, iar legislativul îi votează.
Prin refuzul președintelui de a face propunerea, Parlamentul este văduvit de dreptul constituțional de vota directorul SRI, ceea ce înseamnă conflict între puterile statului și reclamă medierea CCR, conform art.11 din legea de funcționare a acesteia.

Articol care prevede că CCR ”soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.”

De jumătate de an, niciuna dintre personalitățile sus pomenite nu par deranjate de atitudinea președintelui, care se află într-o situație clar de absență a colaborării loiale cu autoritățile statului. Să amintim în treacăt cum absența colaborării loiale a președintelui cu Parlamentul a fost argumentul CCR în celebra decizie de barare a lui Ludovic Orban către un nou mandat de premier, în februarie 2020.

La acea vreme, CCR puncta fără drept de apel că desemnarea de premier făcută de Iohannis nu servea intereselor poporului, ci strict intereselor sale politice și personale, mai exact declanșarea controlată a alegerilor anticipate.

Putem să ne putem legitim întrebarea, ținînd cont de datele de mai sus: refuzul lui Klaus Iohannis de a numi director la SRI în vreme de război ține, din nou, de calcule politice și personale? Și se va găsi, oare, cineva care să ridice această problemă și instituțional? (Bogdan Tiberiu Iacob)

UPDATE: O situație și mai complicată este generată de legea de funcționare a CSAT, organism din care face parte și directorul SRI, care prevede, la art.8 ”În situaţia în care un membru al Consiliului Suprem de Apărare a Tarii nu poate participa la şedinţă, el poate fi reprezentat, fără drept de vot, de inlocuitorul său legal”. Ceea ce înseamnă că, de jumătate de an, SRI e decăzut de la votul în ședințele CSAT.