Alexandr Dughin îşi revendică gîndirea ideologică şi din scrierile conservator-ezoterice şi metafizice ale unui „filozof-aventurier român”, Jean Pârvulescu (1929-2010). Într-un eseu publicat în revista sa „Arktogaia“, intitulat „Steaua imperiului invizibil” (titlul fiind omonim cu un roman al lui Pârvulescu), Dughin expune indirect şi viziunea sa geopolitică asupra unui vast imperiu.
Ce scria Vladimir Tismăneanu despre Pârvulescu: „Un autor francez originar din România a scris o biografie extrem de relevanta a lui Putin. Ma refer la Jean Parvulescu (Parvulesco). Nascut in 1929, a încetat din viața in 2010. A trecut ilegal frontiera in 1948, a ajuns in Vest trecand prin Iugoslavia titoista. Ocazional actor (a jucat într-un film de Godard), M-am ocupat de Parvulesco intens in ultima vreme. Cartea despre Putin nu e o biografie, ci un manifest. Autorul prefeței este Aleksandr Dughin, unul dintre pontifii putinismului. Parvulesco era un excentric, in anii 50 in cercurile exilului românesc, aflăm de la Monica Lovinescu in cartea de amintiri “La apa Vavilonului”, i se spunea “Printul”. Fiul sau, Stanislas Parvulesco, este pretendent la tronul fictivului Regat al Patagoniei. Halucinatii istoriosofice si pseudo-filosofice? Dar legăturile trimit mai departe. Parvulesco i-a deschis calea lui Dughin spre ezoterismul fascistoid al lui Julius Evola si spre misticismul anti modern al lui Rene Guenon. Evola a fost un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu. Scriu aceste lucruri pentru a lumina resorturile invizibile ale ocultismului putinist. Pentru ca, așa cum Hitler era atras de simbolistica neo-pagana, Putin este fascinat de ideile unui profet al fascismului rus precum Ivan Ilin (1883-1954). In acest creuzet al eurasianismului presupus purificator palpită emoții, fobii, mituri si pulsiuni care definesc “revolta impotruva lumii moderne”, strigătul de luptă al noilor vrajitori.”
Născut în România, la Pitești (conform unei fișe a Securității) făcând școala de cadeți, Jean Pârvulescu a hotărât să fugă de regimul comunist instalat în România după Al Doilea Război Mondial ajungând în Iugoslavia traversând Dunărea înotând, în iulie 1948. Arestat, a fost expediat într-un lagăr politic de munci forțate situat în apropiere de orașul Tuzla. De aici a reușit să scape și a trecut clandestin frontiera iugoslavo-austriacă, în august 1949. Fostul disident a sosit la Paris în 1950, unde a urmat cursuri de filosofie și de litere la Sorbona, fără să se consacre în mod serios acestor studii, preferând însă să frecventeze cercurile de avangardă literară, artistică și cinematografică.[4] Pârvulescu a frecventat seminariile lui Jean Wahl la Sorbona, și s-a împrietenit cu Jean-Luc Godard (care îl va folosi ca personaj în filmul „A bout de souffle”),[5] Raymond Abellio, Aurora Cornu, Louis Pauwels, Martin Heidegger, Ezra Pound, Julius Evola, Ava Gardner, Carole Bouquet. Joacă în filmul lui Éric Rohmer „L’ancien et le moderne” (1993).
Din punct de vedere artistic era apropiat mișcării La Nouvelle Vague [6](în română Noul Val). (SURSA: WIKIPEDIA)
