Trei cercetători ai CNSAS, Mădălin Hodor, Mihai Demetriade şi Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, cer, într-o scrisoare deschisă, adresată lui Nicolae Ciucă, ministrul Apărării, ca instituţia să predea către CNSAS arhiva cu documente care au aparţinut Securităţii, transmite adevarul.ro.
„Refuzăm să credem că, la două decenii de la stabilirea obligaţiei legale de predare către C.N.S.A.S. a tuturor documentelor fostei Securităţi, Armata română ascunde cu bună ştiinţă un trecut criminal“, precizează cei trei semnatari ai textului în scrisoarea deschisă adresată ministrului Apărării. „Predarea dosarelor Securităţii aflate în posesia M.Ap.N. dar, şi a documentelor din fondurile Comitetului Central al P.C.R. (Secţia pentru Probleme Militare şi Justiţie) către A.N.R., facilitând, astfel, cercetarea istorică, îndeplinirea legii şi documentarea cauzelor penale în dosarele istorice, înainte de a fi o datorie de onoare, este – în primul rând – o obligaţie legală“, scrie în textul scrisorii deschise.
Potrivit celor trei semnatari, documentele în cauză „implică fonduri preluate din arhivele tuturor direcţiilor centrale ale D.S.S. dar şi de la fostele Inspectorate judeţene ale M.I. începând din decembrie 1989 până cel puţin în prima parte a anului 1990. Depozite întregi de arhivă au fost preluate atunci preferenţial de M.Ap.N., din care doar o mică parte au fost predate la C.N.S.A.S“.
Prezentăm în continuare textul integral al scrisorii deschise publicate sâmbătă de cei trei semnatari pe paginile lor de Facebook.
„Scrisoare deschisă adresată ministrului Apărării Naţionale
Domnului Nicolae-Ionel CIUCĂ
Statul român a decis, prin legea de funcţionare a C.N.S.A.S., că toate documentele fostei Securităţi trebuie să fie predate Consiliului.
Deţinerea împotriva legii si în secret a acestor dosare prejudiciază nu numai procesul de decomunizare şi deconspirarea Securităţii. Ea obstrucţionează justiţia în mod inechivoc, încălcând drepturile fundamentale ale victimelor şi ale urmaşilor acestora. Dreptatea restitutivă garantată prin legea de funcţionare a C.N.S.A.S., care stabileşte drepturi esenţiale pentru victime sau rudele celor care nu mai sunt, este imposibilă acum – într-o semnificativă proporţie – din cauza indeciziei ministerului pe care-l conduceţi. Pentru arhivele Securităţii pe care le deţineţi, drepturile de acces la propriul dosar, cel al stabilirii calităţii de lucrător şi colaborator pentru cei care au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului nu pot fi, pur şi simplu, exercitate.
Sperăm, domnule ministru, că realizaţi gravitatea acestei situaţii. Nu doar un mandat de voinţă al statului român este ignorat dar – mai presus de orice – drepturile acordate cetăţenilor de a-şi cunoaşte, studia şi clarifica identitatea unei întregi infrastructuri a răului, au fost încălcate. Ascunzând memoria represiunii, domnule ministru, deveniţi complice cu răul. Prin gestul continuu şi ilegal al ministerului pe care-l conduceţi, pagini dureroase şi infame din istoria principalului actor represiv al regimului totalitar sunt excluse circuitului civil, dezbaterii democratice şi înfăptuirii juridice a dreptăţii. Aţi antrenat, prin lipsa dumneavoastră de voinţă, un lung şir de consecinţe nefaste. Un trecut odios a fost ascuns privirii victimelor, potenţialele acţiuni în instanţă reglementate de lege au fost anulate înainte de a fi putut să existe, voinţa însăşi a statului privind decomunizarea prin deschiderea arhivelor represive a fost scandalos încălcată.
Faptul că M.Ap.N. a trimis, selectiv şi parcimonios, anumite fonduri arhivistice către C.N.S.A.S. de-a lungul timpului, domnule ministru, nu modifică natura lipsei de voinţă în restituirea in integrum a arhivelor capturate în contextul Revoluţiei române. Îndeplinirea unei părţi dintr-o obligaţie legală nu poate fi interpretată ca o acoperire şi asumare a obligaţiei ca atare. Cultura omisiunii, a selectivităţii lipsite de criterii transparente, a tăcerii arogante a marcat şi marchează dinamica culturii instituţionale în România, afectând, în opinia noastră, fundamentul încrederii publice, esenţial pentru o societate democratică.
Suntem cu totul în asentimentul dumneavoastră atunci când, „în numele celor peste 1.000 de oameni căzuţi din sete de libertate, dintre care peste un sfert au fost militari şi salariaţi civili din Ministerul Apărării Naţionale”, v-aţi asumaţi recent „datoria morală de a aduce lumina în toate ungherele umbrite sau întunecate care mai există în legătură cu evenimentele de atunci”.
Datoria de care aminteaţi în declaraţia din 17 decembrie 2020 ne aşteptăm să fie probată printr-un gest lipsit de ambiguitate şi clarificator: predarea neîntârziată a tuturor documentelor pe care Armata le-a preluat de la Securitatea comunistă.
Alte instituţii ale statului roman au făcut, inclusiv recent, paşi importanţi în finalizarea restituirii arhivelor represive. Este timpul ca şi propria dumneavoastră instituţie să se conformeze cadrului legal. Predarea dosarelor Securităţii aflate în posesia M.Ap.N. dar şi a documentelor din fondurile Comitetului Central al P.C.R. (Secţia pentru Probleme Militare şi Justiţie) către A.N.R., facilitând, astfel, cercetarea istorică, îndeplinirea legii şi documentarea cauzelor penale în dosarele istorice, înainte de a fi o datorie de onoare, este – în primul rând – o obligaţie legală. Ne întrebăm, nefiind nici emitentul acestor documente şi nefiind nici cel care să le fi acordat vreun grad de clasificare, în ce bază legală le deţine Ministerul dumneavoastră, şi prin ce modalitate le-a „clasificat”?
Documentele despre care vorbim implică fonduri preluate din arhivele tuturor direcţiilor centrale ale D.S.S. dar şi de la fostele Inspectorate judeţene ale M.I. începând din decembrie 1989 până cel puţin în prima parte a anului 1990. Depozite întregi de arhivă au fost preluate atunci preferenţial de M.Ap.N., din care doar o mică parte au fost predate la C.N.S.A.S. În aceeaşi situaţie sunt, spre exemplu, şi fişetele de lucru ale ofiţerilor din conducerea Securităţii conţinând documente esenţiale din zilele Revoluţiei, aflate acum tot în arhivele ministerului pe care-l conduceţi. Existenta acestor fonduri a mai fost contestată în trecut de succesivele conduceri ale M.Ap.N., pentru ca ulterior adevărul să iasă la iveală. Documente doveditoare aflate în arhivele C.N.S.A.S. şi multiplele relaţii instituţionale dovedesc, fără putinţă de tăgadă, că arhivele care fac obiectul scrisorii de faţă se află acum „în conservare” la Ministerului Apărării. În ciuda mai multor adrese schimbate între C.N.S.A.S. şi M.Ap.N. sau a unor întâlniri inter-instituţionale care au avut loc, ministerul pe care-l conduceţi refuză transparentizarea demersului, accesul nemijlocit la inventarele fondurilor deţinute şi rapida demarare a procesului predării. Ne întrebăm şi vă întrebăm: timpul indiferenţei, al uitării, al digresiunilor sau al ignorării deliberate a legii, de partea cui curge? Implicaţi cu toţii în ecuaţia consolidării democraţiei, cum credeţi că vor interpreta cetăţenii în slujba cărora sunteţi şi partenerii euro-atlantici, tehnicile derobatorii şi lipsa voinţei în acoperirea unui mandat legal?
Domnule ministru, în faţa legii, precum semnatarii acestei scrisori deschise, suntem cu toţii egali. A pretinde, subreptice, că ar exista motive întemeiate care să justifice un fapt scandalos, şi anume că ministerul pe care-l conduceţi continuă să blocheze predarea arhivelor Securităţii, predare instituită ca o obligaţie legală a statului român, este pur şi simplu inacceptabil. Ascunderea unei istorii scandaloase şi nedemne este o sfidare. Prin natura esenţialmente represivă a instituţiei care le-a creat, fondurile de arhivă care fac obiectul scrisorii de faţă au un statut excepţional. Ignorarea, cenzurarea, predarea selectivă, întârzierea unui dialog transparent cu instituţia responsabilă să le primească, lipsa dialogului onest cu societatea generează continuu frustrare, consolidând sentimentul impunităţii. Pentru că dacă o instituţie fundamentală a statului român (M.Ap.N.) refuză să restituie C.N.S.A.S., în baza unei obligaţii legale indeniabile, toate documentele preluate de la Securitate, o întreagă infrastructură a drepturilor şi libertăţilor fundamentale este încălcată. A face imposibilă condamnarea unui lucrător al Securităţii pentru încălcarea drepturilor omului este la rându-i, o formă de încălcare a acestora. Captivitatea ruşinoasă a acestor fonduri arhivistice în 2021, dincolo de posibilitatea de a le cerceta şi investiga, afectează ceea ce sperăm că este şi pentru dumneavoastră fundamentul parteneriatului euro-atlantic: valorile lumii libere şi cultura statului de drept. Refuzăm să credem că, la două decenii de la stabilirea obligaţiei legale de predare către C.N.S.A.S. a tuturor documentelor fostei Securităţi, Armata română ascunde cu bună ştiinţă un trecut criminal.
Tăcerea ministerului pe care-l conduceţi, în mod fatal şi previzibil, a fost public receptată ca o formă a complicităţii. Dincolo de nerespectarea continuă a legii, stă lipsa de loialitate faţă de dezideratele societăţii şi faţă de ordinea de drept.
Vă transmitem în final, domnule ministru, că aşteptăm din partea dumneavoastră o decizie urgentă de restituire a tuturor documentelor aparţinând fostei Securităţi.
3 aprilie 2021
Mihai Demetriade
Mădălin Hodor
Andrei Ursu“