The New York Times publică un articol dur la adresa luptei anticorupție din România semnat de Patrick Basham, directorul Democracy Institute. „Cu bulevardele sale largi, mărginite de copaci și de clădiri în stil Belle Epoque, acest oraș era cunoscut cândva ca Micul Paris. Astăzi, Capitala României amintește mai degrabă de Revoluția Franceză, pentru că e în fierberea unei domnii legale a terorii.În noiembrie, liderul Partidului Național Liberal (centru-dreapta), Klaus Iohannis, a fost ales președinte grație unei platforme populiste anti-corupție, succedându-i în funcție lui Traian Băsescu de la Partidul Democrat Liberal, mai conservator.Lunga luptă anti-corupție a lui Traian Băsescu a fost relativ lipsită de rezultate. Pentru Băsescu a fost un instrument politic util pentru a-și ataca oponenții, dar și pentru a-i calma pe criticii americani și europeni ai modului în care era condusă România. Odată cu victoria lui Klaus Iohannis, efortul anti-corupție a intrat în vrie. Dacă autoritatea executivă rămâne la primul-ministru, Victor Ponta, liderul PSD, Președinția poate fi o platformă puternică de luptă anti-corupție. Li s-a negat dreptul la justiție zeci de ani, întâi de către dictatură, apoi de niște democrați ineficienți, iar acum românii sprijină entuziaști cauza anti-corupție. După ce o ‘măturare’ judiciară care a început sub Băsescu a dus la peste 1.000 de condamnări ale politicienilor și oamenilor de afaceri numai anul trecut, în campanie aceasta s-a dovedit o temă electorală-cheie. Acum totul s-a transformat într-un populism brut. Canalele de televiziune relatează fără încetare despre orice mișcare greșită. Cu instanțele care pronunță condamnări în cazul a peste 90 la sută din cazuri, zeci de politicieni din toate partidele importante au intrat în dizgrație. România nu mai are loc în închisori. Cu condamnări la CEDO, închisorile Bucureștiului sunt mai mult decât supraaglomerate. Ministerul Justiției a anunțat recent că încearcă să obțină finanțare europeană pentru a deschide câteva noi închisori. Aproape nimic altceva nu se mai construiește zilele astea”, descrie situația The New York Times.
Ziarul american mai scrie: „Corupția este, de fapt, endemică în viața României: politica oglindește pur și simplu normele sociale. Toată lumea în politică și afaceri este un presupus vinovat de ceva. Majoritatea românilor admit că le pasă prea puțin de neajunsurile proceselor, fie că e vorba de dovezi rizibil de șubrede, fie de o tutelă a procurorilor asupra judecătorilor atunci când e vorba de verdicte„. The New York Times mai scrie că „ridicarea unui stat al procurorilor îi amenință pe procurorii înșiși”
Concluziile The New York Times: „În ciuda negărilor de la nivel oficial, toată lumea știe că instanțele nu sunt din punct de vedere politic atât de independente pe cât ar trebui să fie” (…)”O altă consecință neintenționată a campaniei anti-corupție este că a alimentat sentimentul anti-american. Pentru că Departamentul de Stat a exprimat temerea că o Românie coruptă ar putea deveni următoarea Ucraină, cu o furie populară și o oligarhie conducătoare ce ar duce la dezordine, unii români privesc acum legiunea condamnaților în grabă ca o încercare nefericită de a impresiona America.”
