Grupul de la Vişegrad trăieşte cea mai mare criză a existenţei sale, Slovacia şi Cehia (membre ai grupului Slavkov, se pare că vor să se retragă din alianţă, iar cooptarea României nu s-a realizat, deşi recent Orbán Viktor s-a întâlnit cu Victor Ponta – în mare secret – la Budapesta, aşa cum a relatat presa maghiară). Există mari şanse ca după alegerile din Germania să se realizeze planul Marcon-Mercel, privind Europa cu două viteze, ceea ce ar însemna o scădere a finanţării ţărilor non-euro. Acest lucru ar afecta foarte mult economia maghiară, care este dependentă de finanţarea UE, comentează Székely Ervin pe RADOR.
Cât va rezista guvernul maghiar în acest război pe două fronturi (intern şi extern)? Este greu de apreciat. Experienţa ne arată că guvernul Orbán, chiar dacă are declaraţii belicoase şi are tendinţa să „meargă până la perete”, de fiecare dată când a fost supus la o presiune majoră internă sau externă, a cedat. Aşa s-a întâmplat în anul 2010, când în urma prăbuşirii monedei maghiare, guvernul a anunţat că doreşte o înţelegere cu Fondul Monetar Internaţional; cu ocazia retragerii iniţiativei privind taxarea internetului sau abandonarea ideii de a organiza Olimpiada din anul 2024. Nu se ştie însă cât de mare este spaţiul de manevră al Ungariei, având în vedere multiplele legături care o leagă de Rusia (în primul rând modernizarea centralei atomice de la Paks), mai comentează RADOR.