În 25 decembrie 2013, fostul adjunct al Securității Externe, generalul Ion Mihai Pacepa, a acordat un interviu audio jurnalistului Andrei Bădin la postul B1 Tv despre evenimentele din decembrie 1989: teroriștii și morțile suspecte ale unor înalți oficiali români după executarea lui Nicolae și Elena Ceaușescu.
Pacepa a vorbit despre morțile ciudate de după decembrie 1989 ale unor foști şefi ai Securității, printre care generalul Doicaru, fost șef al DIE, dar și despre judecătorul care a prezidat procesul Ceaușestilor care ar fi fost torturat până a murit şi nu s-a sinucis aşa cum s-a spus oficial.
Așa zise sinucideri și multe morți suspecte după decembrie 1989, a susținut Pacepa.
În acest interviu Pacepa s-a referit și la soția sa care a lucrat pentru serviciile secrete americane în decembrie 1989, dar nu numai.
Mai mult, Ion Mihai Pacepa a făcut mai multe dezvăluiri din surse americane.
Pacepa a povestit şi cum Gorbaciov a vândut Germania de Est pentru 34 de miliarde de dolari.
El a povestit și despre cum l-a cunoscut și ce părere are despre Ion Iliescu.
Ion Mihai Pacepa (n. 28 octombrie 1928, București) a fost șef adjunct al Departamentului de Informații Externe (spionaj) a României comuniste și consilier personal al președintelui Nicolae Ceaușescu. În anul 1978 el a cerut azil politic în Statele Unite, unde a lucrat pentru comunitatea de informații a SUA în diferite operațiuni împotriva fostului bloc sovietic. Guvernul american a descris activitatea lui Pacepa ca „o importantă și unică contribuție adusă Statelor Unite”, Pacepa este cetățean american și acum trăiește în SUA.
Concluzia raportului Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (pagina 628), aprobat de Președintele României și publicat la 18 decembrie 2006, subliniază “rolul excepțional jucat în demascarea naturii criminale a regimului și a Securității” de generalul Pacepa. Potrivit acestui raport, el „a contribuit la degradarea dramatică a imaginii lui Ceaușescu”. Informațiile oferite de Pacepa au fost de asemenea un important revelator al caracterului criminal al dictaturii în influente cercuri politice și de media din Vest. Securitatea și moștenitorii săi nu i-au iertat vreodată lui I. M. Pacepa acest act de trădare”.
În septembrie 1978, regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu i-a dat doua condamnări la moarte, în contumacie, pentru crimă de înaltă trădare și a pus un premiu de două milioane de dolari pe capul său. Yasser Arafat și Muamar al-Gaddafi au pus, de asemenea, câte un premiu de un milion de dolari pentru asasinarea generalului în SUA. În anii 1980, Securitatea a oferit teroristului Ilici Ramirez Sanchez zis Carlos Șacalul, un milion de dolari pentru a-l omorî pe general în SUA. Șacalul nu l-a putut însă identifica pe Pacepa, dar la 21 februarie 1981 el a aruncat în aer o parte a sediului postului de radio Europa Liberă din München, care transmitea dezvăluirile generalului.
În 1987 Pacepa a publicat Red Horizons: Chronicles of a Communist Spy Chief, prima carte occidentală care a dezvăluit viața deșănțată de la curtea unui dictator comunist. Red Horizons a fost tradusă în românește ca: Orizonturi roșii: Cronicile unui spion comunist, si a fost publicată în SUA de unde a fost trimisă ilegal în România. Cartea a fost, de asemenea, tradusă în limba maghiară, și în 1988 ea a fost publicată clandestin la Budapesta într-o ediție de buzunar—similară cu cea a cărților lul Mao Tse-Dun. În 1988, și apoi în 1989, Red Horizons a fost serializată la Europa Liberă. Potrivit martorilor oculari, străzile Bucureștiului erau goale în timpul acestor emisiuni.
La 25 decembrie 1989, Ceaușescu a fost condamnat la moarte în cadrul unui proces în care acuzațiile împotriva sa au provenit, aproape cuvânt-cu-cuvânt, din Red Horizons. A doua zi, noul ziar guvernamental Adevărul, care înlocuise Scânteia, a început să serializeze Red Horizons cu mențiunea că ea „a jucat un rol incontestabil in răsturnarea lui Ceaușescu” (potrivit textului de pe coperta celei de a doua ediții a cărții, apărută în 1990). Ulterior, Red Horizons a fost republicată în 27 de țări.
