Există în comunitatea academică profesori numiţi în comisiile de juriu pentru teze care nu le citesc. Sau care dacă citesc şi îşi dau seama de matrapazlâcuri, închid ochii. În ambele variante ori e vorba de incompetenţă, ori e vorba de ticăloşie. Despre abaterile de la etică ale unora dintre profesori şi despre cum am putea să avem un învăţământ mai performant, cu prof. dr. Liviu Ornea de la Facultatea de Matematică, Universitatea din Bucureşti. Un interviu realizat de Alexandra Bogdan pentru Stirile TVR.
Plecarea olimpicilor, o pierdere pentru ştiinţă
Olimpicii la Matematică au anunţat la întoarcerea de la competiţiile internaţionale că vor pleca la universităţi din străinătate.
„Pe ei nu-i pierdem noi, îi pierde matematica, pentru că ei majoritatea se duc la Princeton sau Cambridge sau unde se mai duc, dar nu ca să facă matematică, ei nu fac Major în matematică, ci fac business sau law sau altceva şi ajung să lucreze pe Wall Street sau în alte locuri bine plătite, deci nu mai fac matematică.
Copiii aceştia au o inteligenţă mult, mult peste medie, o putere de muncă uriaşă, şi se pregătesc special pentru concursuri ca pentru o rampă de lansare pentru universităţi mari, americane, unde li se plăteşte tuition, se plătesc taxele. Nu mai e ca pe vremuri, atunci când lotul de matematică era format numai din pasionaţi de matematică, care chiar asta vroiau să facă”, explică profesorul Liviu Ornea.
Un model de învăţământ
„Dacă se ajunge la modelul acesta cu un profesor care să predea Ştiinţe, acesta ar putea funcţiona în primele clase, în clasele I-IV. Din gimnaziu încolo, convingerea mea este că trebuie să se menţină acest sistem vechi, prăfuit, cu câte un profesor pentru fiecare disciplină”.
Din păcate, foarte puţini studenţi vor să se facă profesori. Astfel ajung în învăţământ absolvenţi care n-au putut să facă altceva. Cei care chiar asta vor să facă sunt destul de puţini. Nu suficienţi cât să producă o schimbare, să aducă noutate într-un sistem şi aşa inerţial.
Despre scandalurile de plagiat şi corupţia din sistem
„Cum se văd cazurile de plagiat? Păi, în primul rând, nu ştiu despre alte cazuri tranşate. Există acuzaţii. Acuzaţiile urmează să fie dovedite sau nu de nişte comisii de experţi – mărturisesc că am mai multă încredere în comisiile de experţi numite de Comisia de Etică de la Universitatea din Bucureşti decât în ceea ce face comisia naţională de etică. După ce se dă un verdict, urmează să se ia deciziile permise de lege. Nu este nimic limpede, nu este nimic foarte simplu de făcut. Apoi se poate merge în instanţă. Se vede însă foarte rău faptul că nu există o anumită linie de conduită în rândul universitarilor şi că există foarte multe, să le zic scăpări, pentru care foarte puţini oameni plătesc aşa cum ar trebui”, spune Liviu Ornea.
„Asta spune că există conducători de doctorat care nu îşi fac treaba aşa cum trebuie, care au poate prea mulţi doctoranzi. Deci există conducători de doctorat care nu lucrează îndeaproape cu doctorandul, nu verifică tot ce scrie acela. Unii spun că la anumite discipline este şi foarte greu de făcut acest lucru. Eu nu cred că este aşa. Cred că dacă ai doar 1-2 doctoranzi, dacă te limitezi la asta, atunci ai foarte mari şanse să ştii exact ce scrie acela, să verifici, deci să iasă nişte lucruri bune”.
„Dacă mai stai de vorbă cu studenţii şi altfel decât de la catedră la bancă, afli diverse lucruri. Dar studenţii nu dau în scris. Îi auzi spunând că au dat uneori ceva unui profesor, îi auzi spunând că ştiu că un profesor face avansuri unei fete, ok. (…) Dacă e vorba să iei o măsură, trebuie s-o iei nu pe discuţii în pauză, ci pe nişte reclamaţii, pe nişte plângeri oficiale. Nu le fac. Deci nu cred că poate doar comunitatea academică să facă ceva”, este de părere profesorul Liviu Ornea.
Modelele de bună practică există. Au fost preluate din străinătate, „sunt scrise şi sunt frumoase”. „Avem nişte coduri de etică minunate (…) totul este foarte bine, că de aia acreditează ARACIS-ul pe bandă rulantă universităţi te miri unde. Pentru că le acreditează, în general, după ceea ce e scris şi lucrurile scrise sunt foarte frumoase. Au şi cratimă. Cum se aplică, ce se face după aceea cu ele, asta e cu totul altceva”, conchide Liviu Ornea.
