Analistul Emil Hurezeanu a reflectat la Digi24 pe tema „spectacolului justițiarist”, întrebându-se dacă o Românie profund înrăită și nemulțumită de ea însăși nu se transformă cumva în veriga slabă a flancului estic euroatlantic. Jurnalistul a amintit că mai sunt trei ani până la împlinirea unui secol de la Marea Unire și a atras atenția asupra degradării și dezinteresului care există față de monumentele ostașilor români căzuți la datorie, ceea ce contrastează cu atitudinea vecinilor unguri.
„Eu sunt împotriva spectacolului justițiarist”, a ținut să precizeze jurnalistul, care a pledat pentru reducerea „frecvenței cătușelor pe ecranele democrației”.
„Mi se pare în continuare că este adesea umilitor să transformi actul de justiție dintr-un act de reparație morală, cu semne de calificare judiciară, într-unul de umilire sau de histrionism care are de-a face cu impresionarea trivială a vulgului în preajma eșafodului sau a execuțiilor publice. Știm din Evul Mediu că majoritatea publicului cădea într-un fel de delir, de veselie, cu manifestări de maximă jovialitate în preajma execuțiilor. Știm, de la Revoluția franceză: călăii se transformă în victime și că rezultatul, la Thermidor, este apariția lui Napoleon; știm, după Republica procurorilor, că în Italia au dispărut partidele, au fost 70 de cazuri de sinucideri (….) Sunt adeptul aplicării unei paradigme a sistemului de coordonate”, a explicat Emil Hurezeanu la Digi24.
În opinia jurnalistului, România „este o țară gripată” din foarte multe puncte de vedere. „Ar trebui să existe niște cutume care să ne oblige la mai multă eficiență a progresului. Progresul moral și judiciar nu se pot transforma în niște motoare care funcționează de amorul artei. (…)”, spune jurnalistul.
În legătură cu foștii președinți, cu foștii miniștri care sunt chemați la Parchet, la DNA etc., Emil Hurezeanu spune că statul are nevoie și el de o pedagogie internă, de o restructurare, nu de o destructurare permanentă. „N-aș accepta ca un fost președinte să fie umilit”, a menționat Emil Hurezeanu, notând că francezii, germanii reușesc să-și mumifice idolii cetății și să-i suspende din viața publică în loc să-i întemnițeze.
„Suntem înrăiți. Transformăm totul în rău. Suntem dintre popoarele Europei cele mai înrăite. Am avut atâția ani de pace, am scăpat de comunism, am scăpat de dictatură, dar acum suntem într-un moment foarte periculos. N-aș vrea să ne întâlnim în fiecare seară și să discutăm o nouă secvență a procesului acesta haotic, anarhic, fără sens, fără finalitate publică pozitivă, de înrăire și autoînrăire”, a arătat Emil Hurezeanu.
În opinia analistului, trebuie să dispară frica și trebuie să existe o amortizare a actului justițiarist. „Suntem într-un moment de balanță foarte sensibilă între efectele principale, care încă nu și-au atins ținta, și efectele secundare, care parcă blochează toate celelalte energii din jurul vectorului principal”, spune Emil Hurezeanu.
În aceste condiții, atrage atenția jurnalistul, ne putem întreba dacă nu cumva România, continându-și această încetinire lentă, autocontrolată, în numele unor idei foarte binevenite, dar cu efecte paralizante, nu se transformă – prin garda pe care o ține mult prea multă vreme jos – într-o verigă slabă a frontului euroatlantic. „Cu 300 de soldați ici-colea, britanici, cu fregate canadiene, cu soldați americani și cu interviuri de îmbărbătare ale unor foști diplomați americani nu progresăm mai mult decât e cazul!”, atenționează Emil Hurezeanu.
În plus, spune el, trebuie să fim și o țară mulțumită cu ea însăși, cu democrația ei. Reunificată. „Mai sunt trei ani până la Marele Centenar. Văd că ungurii scot ediții complete din clasici care vorbesc în sus, în jos, despre Transilvania veche, despre Transilvania nouă, au toate monumentele Imperiului în soare, frecate, lustruite. Noi din 5.000 de monumente împrăștiate prin țară în cinstea bieților noștri ostași, morți la Mărășești….Mergeți la Mărășești! Un dezastru! O ladă de gunoi! Vedeți monumentele de pe Valea Oltului, Valea Jiului, pe unde au murit soldați – fără pușcă, căzută piatra de pe monumente!”, atrage atenția jurnalistul.
„Aici, asta e problema. Ești o țară puternică, vrei să faci ceva cu tine? Nu? A! Vrei să termini cu actul de justiție! Sănătate și succes! Dar n-ajunge! Fără să avem ceva împotriva actului de justiție! Dar dați-ne voie, într-o societate pluralistă și democratică, să discutăm și despre alte lucruri! Suntem cumva obsedați de corurile unanimiste ale dreptății cu orice preț? Într-o democrație există și avocați, și critici. Putem vorbi despre fațede ale unui fenomen principial și principal pozitiv!”, a conchis Emil Hurezeanu.
