Loretta Sanchez este lider al Subcomisiei de Forțe Tactice Aeriene și Terestre și membru al Subcomisiei Forțelor Strategice din Congresul american. Oficialul american a vorbit la Digi 24 într-un interviu acordat lui Emil Hurezeanu despre scutul de apărare antirachetă. Congresmenul Sanchez a dat semnale în legătură cu separația puterilor în stat și a recunoscut că aceasta nu există în acest moment în România apropo de lupta anticorupție.
Emil Hurezeanu: Doamnă Loretta Sanchez, membră a Congresului, este o mare ocazie să vă avem alături de noi în această seară.
Loretta Sanchez: Mulţumesc! E o plăcere să fiu aici, în România.
E.H.: Este pentru a cincea oară când veniţi în România, dacă nu greşesc.
L.S.: Aşa este! De cinci ori am venit aici.
E.H.: Acest lucru înseamnă ceva. Aproape că sunteţi de-a locului, ca să spun aşa.
L.S: Cred că aş fi de-a locului, dacă aş fi apucat să merg în zona rurală şi să văd toată frumuseţea acestei ţări. Din păcate, de cele mai multe ori când am fost aici am rămas în Bucureşti, de obicei închisă în hotel, în instituţii şi săli de şedinţe.
E.H.: Iar acestea seamănă, oriunde ar fi în lume. Dar, doamnă congresman Sanchez, aţi fost la baza americană de la Mihail Kogălniceanu. Ultima dată, în iulie anul trecut.
L.S.: Am fost acolo la început, când am amenajat baza, când am semnat acordul pentru bază, când acolo nu erau decât vreo 15 soldaţi americani. Iar ultima dată când am fost, vara trecută, erau 1.300 de soldaţi care treceau prin aeroport, cu echipamentele lor, aproape în fiecare zi.
E.H.: E ceva!
L.S.: E uimitor să vezi nu doar cât de multă activitate este acum acolo, ci şi cât de eficient se face totul. E uimitor să-i vezi pe români şi ospitalitatea lor faţă de trupele noastre americane şi de familiile lor. E extraordinar!
E.H.: Cât de important este acest loc strategic al americanilor în România, pe malul Mării Negre?
L.S.: În primul rând, noi credem că România şi românii sunt unii dintre cei mai puternici aliaţi ai noştri din întreaga lume.
E.H.: Adevărat? Din întreaga lume?
L.S.: Da!
E.H.: Şi cred că sunt cam 120 de ţări din întreaga lume în care aveţi prezenţă militară.
L.S.: Da, avem prezenţă militară în peste 120 de ţări şi credem că România este unul dintre cei mai puternici aliaţi. Credem în această alianţă, pentru că noi credem că românii sunt simpatici. În al doilea rând, pentru că sunteţi o parte atât de importantă a NATO. În al treilea rând, din punct de vedere geopolitic, sunteţi chiar la Marea Neagră, o resursă naturală incredibilă pentru atâtea lucruri.
E.H.: Pe de o parte…
L.S.: Da!
E.H.: Pe de altă parte, avem acolo un teatru militar operaţional.
L.S.: Deci, totul este important. Marea Neagră este importantă, ce se întâmplă aici e important şi, foarte important, România a demonstrat că este un prieten al Statelor Unite. De câte ori am avut nevoie şi am cerut ajutor – cum ar fi în cazul acestei baze – aţi răspuns prompt. Ne repatriem trupele din Afganistan şi familiile lor şi echipamentele pe aici. Acest lucru este foarte important pentru noi. Foarte important. Această relaţie este atât de importantă încât omologul meu din partidul de opoziţie…
E.H.: Domnul Turner…
L.S.: Da, domnul Turner este omologul meu. Eu sunt din Partidul Democrat, el este republican.
E.H.: Şi sunteţi copreşedinţi ai Grupului de Prietenie cu România din Congres.
L.S.: Avem acest grup…
E.H.: Aveţi în America un sistem atât de complicat.
L.S.: Da. Am înfiinţat un Grup de Prietenie pentru România, ceea ce înseamnă că noi am crezut că România este atât de importantă, încât am vrut să avem un loc în Congres unde să putem aduna informaţii şi să ne aducem colegii, să vorbim cu ei şi să le spunem cât de importantă este România pentru noi.
E.H.: S-a întâmplat să vă întâlniţi la baza americană din Constanţa cu 15 soldaţi californieni, de-ai dumneavoastră. Aţi luat masa cu ei. Dar, pe de altă parte, aţi întâlnit şi români în California. Le-aţi vizitat biserica, Sf. Ioan Botezătorul.
L.S.: Da!
E.H.: S-a întâmplat recent.
L.S.: Eu locuiesc în California. Sunt californiancă.
E.H.: Felicitări!
L.S.: Reprezint California în Congresul SUA şi imaginaţi-vă acest lucru: părinţii mei au fost imigranţi în America, ca mulţi alţii. Acest lucru înseamnă că port o mare afecţiune şi îi înţeleg pe oamenii care vin în SUA şi o iau de la început. Şi contribuie la construcţia Statelor Unite. Aproape toate grupurile care au sosit în SUA erau grupuri de imigranţi. Am crescut într-o casă în care părinţii erau originari din Mexic şi îşi doreau tot ce e mai bun pentru copiii lor. Unul din marile avantaje de a reprezenta California este faptul că sunt multe grupuri de imigranţi acolo. E un loc în care vin oameni tot timpul. Şi suntem binecuvântaţi să avem români printre ei, care vin, îşi întemeiază familii în America şi care sunt oameni puternici, muncitori, familişti, cu frică de Dumnezeu. Şi se întâmplă să locuiască în zona în care trăiesc şi eu. Şi am mers la biserica lor, am mers la reuniunile lor, ei au venit să mă vadă pe mine. Şi le explic cât este de important, ca americani, să participe la guvernare, în viaţa politică, pentru a ne asigura că avem o relaţie şi mai bună cu România şi cu familiile lor care sunt încă aici.
E.H.: În plus, aveţi două rădăcini comune cu românii-americani, latinii şi anglo-saxonii americani, care sunt legături suplimentare.
L.S.: Da, absolut!
E.H.: Umblă un zvon pe internet potrivit căruia dumneavoastră aţi putea fi următorul candidat pentru Senatul SUA din partea democraţilor din California. Românii din California m-au mandatat să obţin de la dumneavoastră mai multe informaţii.
L.S.: Sunt membră a Congresului de 19 ani şi de tot atâţia ani sunt în comisia militară şi sunt membră a comisiei pentru securitate internă de la atacurile din 11 septembrie, când a fost înfiinţată. Specializările mele sunt armata, familiile militarilor, cum folosim armata, dacă mergem sau nu la război, libertăţile civile, în mod special când suntem în război, când avem temeri. Probabil că dintre toţi posibilii candidaţi din California, eu sunt cea mai calificată în ceea ce priveşte înţelegerea relaţiilor internaţionale şi puterea Americii sau modul în care America îşi proiectează puterea în jurul lumii.
E.H.: De această dată, sunteţi în România de două zile. Aţi luat parte la acest forum, organizat pentru împlinirea a 135 de ani de relaţii bilaterale. Cât de departe au ajuns americanii şi românii în această relaţie?
L.S.: Din punct de vedere militar, ne descurcăm bine cu România. Din punct de vedere uman, iarăşi stăm foarte bine.
E.H.: Avem încă nevoie de Visa Waiver şi apoi va fi perfect!
L.S.: Avem nevoie de o amplă reformă a imigraţiei în Statele Unite şi apoi vom vedea ce se întâmplă. Dar unul dintre domeniile unde ne dorim să fim şi mai puternici este cel al oportunităţilor economice atât din partea companiilor româneşti de pe piaţa americană, cât şi din partea companiilor americane care vin aici să investească. Deci, în ceea ce priveşte problema economică, vă dau un exemplu. Soţul meu şi-a deschis o companie IT în comitatul Orange din California, unde locuim. Afacerea are doi ani şi jumătate vechime. Cine se ocupă de partea de IT, de pagina de internet? Are angajaţi români aici care fac aceste lucruri, 15 la număr. Există această conexiune şi posibilitatea atât pentru oamenii din România, cât şi pentru cei din Statele Unite, să lucreze împreună pentru a pune pe picioare afaceri, să aducă prosperitate, lucruri pe care le dorim. Întrebarea arzătoare este cum facem aceste lucruri posibile? Nu doar să avem prezenţă militară.
E.H.: Sau o dimensiune a securităţii care este vitală acum, mai ales în contextul războiului din Europa de Est.
L.S.: Şi partea economică este importantă. Când oamenii prosperă, când sunt fericiţi, când simt că nivelul de trai este bun, atunci ei nu vor să meargă la război.
E.H.: Aşa este! Avem nevoie şi de o prezenţă americană uşoară, nu doar de cea grea.
L.S: Este corect. Este şi speranţa mea că cineva va vedea că avem o prezenţă militară foarte bună în multe state, dar tot îmi doresc să văd atâta prezenţă militară şi tot atâta prosperitate între state în domeniul economic.
E.H.: Preşedintele României a subliniat acelaşi aspect în discursul său din cadrul forumului. Cred că acest lucru nu este unul tocmai nou, pentru că relaţiile economice între cele două state au vechime. Totuşi avem nevoie de o resetare în relaţiile economice.
L.S.: America a trecut printr-o recesiune foarte lungă şi grea. Se presupune că de vreo patru ani am ieşit din acea recesiune, dar poporul american, cetăţeanul obişnuit nu a simţit că economia a crescut. Abia anul acesta începem să simţim. Oamenii îşi găsesc de lucru, slujbe mai bune, oamenii au posibilitatea de a face rost de bani, de a împrumuta bani pentru a-şi înfiinţa companii. Cu cât America prosperă cu atât veţi vedea mai mulţi oameni care vor să facă investiţii economice. În mod special, dacă vrem să facem investiţii în România, cine poate realiza mai bine această punte în afară de românii-americani?
E.H.: Aşteptăm să vedem mai mulţi investitori americani în această ţară. Dar, aşa cum ni s-a spus mereu, investitorii americani şi nu doar ei, cei români, cetăţenii români au nevoie de un stat de drept solid în această ţară. Ştiu, onorabilă doamnă Sanchez, că de ani buni urmăriţi constant, alături de Michael Turner sau fără el – apropo, dumneavoastră şi Michael Turner aţi provocat, ca să spun aşa, misiunea lui Philip Gordon de acum doi-trei ani, în vara anului 2012, de a adresa o scrisoare fostului secretar de Stat, Hillary Clinton, când la noi era agitaţie, erau neînţelegeri constituţionale.
L.S.: Vă voi spune, sunt cetăţean american. Părinţii mei sunt din Mexic, dar eu sunt americancă. Când eşti american, crezi cu adevărat în sinceritatea presei. Crezi în transparenţă şi într-un sistem legal în care oamenii pot avea încredere pentru căi de atac. Mai important, voi credeţi în sistemul democrat al alegerilor. Voi credeţi, eu cred că oamenii îi pot alege pe cei care să le fie lideri. Ar putea fi un pic naiv, dar cred că unul dintre lucrurile pe care noi, ca americani, dorim să îl facem este să îi ajutăm pe oamenii din alte state să se bucure de aceste drepturi fundamentale ale omului. Nu trebuie să fie exact cele americane, aşa cum sunt ele în America, dar vrem să vedem deschidere, transparenţă, corectitudine. Când vedem că lucrurile nu decurg aşa cum ne dorim noi, cu siguranţă ne pronunţăm asupra lor, aşa cum o facem şi în America când nu decurg corect.
E.H.: În această ţară, avem impresia că americanii urmăresc îndeaproape operaţiunea foarte complexă care se numeşte lupta anticorupţie.
L.S.: Corupţia slăbeşte societatea. Într-o societate, corupţia este o slăbiciune, pentru că oamenii încep să-şi piardă încrederea în sistem şi subminează adevărata democraţie. Suntem foarte hotărâţi în a ajuta alte ţări nu doar să-i găsească pe cei care sunt corupţi, ci să le spună oamenilor că a fi corupt este împotriva propriilor interese în ţara ta. Am urmărit acest subiect şi cred că este un lucru bun că, într-un fel, România a deschis calea în ţările unde noi am văzut multă corupţie, acolo au impus legi dure, au urmărit oameni, unii spun că prea mult. Nu ştim care este acel punct sensibil, aşa cum îi spunem noi, dar este bine să vedem că cineva este atent.
E.H.: Lupta împotriva corupţiei este o operaţiune complexă. Avem procurorii, avem judecătorii de la capătul tunelului, ei dau sentinţele, ei au ultimul cuvânt în justiţie, şi avem oamenii care sunt implicaţi în proces, care pot fi suspecţi sau inculpaţi sau altceva. Vedeţi toate aceste elemente din proces?
L.S.: Cu siguranţă am văzut toate aceste elemente mai puternic în unele locuri, în alte locuri au făcut un pas înapoi, dar cu siguranţă vedem toate aceste bucăţi aici, în România. În America este la fel, America are şi ea propriii corupţi. Acesta este unul dintre motivele pentru care la noi sistemul judiciar este diferit de cel care face legile, de cel care implementează legile, pentru că avem nevoie de echilibru între puterile statului. Niciuna dintre ele nu trebuie să fie mai puternică decât celelalte. Este foarte echilibrat în Statele Unite. Sper că în timp aşa va fi şi în România.
E.H.: Echilibrul între puterile statului este o parte integrantă a sistemului american încă de la fondarea naţiunii?
L.S.: Câteodată este foarte greu pentru cel care face legi să le facă.
E.H.: Sunteţi legiuitoare?
L.S.: Da, sunt legiuitoare. Uneori este foarte greu, ne întrebăm de ce Curtea Supremă a luat această decizie? Sau de ce preşedintele a dorit ca această lege să fie implementată aşa, noi nu am vrut asta, nu era intenţia noastră. Nu toată lumea acţionează la fel. Este un proces complex, dar face parte din natura sistemului astfel încât, la finalul zilei, toţi să simtă că, dacă ar fi vrut să participe, au avut oportunitatea să-şi aducă contribuţia, adică au avut o opinie, au avut acces la sistem, la democraţie. Democraţia nu este ceva liniar, ca şi cum ai merge de la punctul A la punctul B. Democraţia merge câteodată aşa, se duce înapoi, apoi înaintează. Dar asta pentru că vrem ca oamenii să participe la acest proces.
E.H.: Există un fel de supra-justiţie sau supra-lege?
L.S.: Există mereu oportunitatea de a supra-legifera, de a super-decreta, de a supra-judeca, de a supra-implementa sau a nu implementa. Vă dau chiar acum un exemplu. În Statele Unite, avem această mare bătălie în privinţa imigraţiei. Preşedintele a fost foarte supărat pe Congres, pentru că nu a reuşit să facă legea, astfel încât a început să schimbe, nu legea, ci modul în care se fac legile în prezent. Unii colegi cred că astfel se depăşeşte limita. Acest lucru se întâmplă în orice sistem.
E.H.: Dumneavoastră aveţi grijă împreună cu familiile din ţară, din România, de americanii de origine română?
L.S.: Da, este corect.
E.H.: Aici vă concentraţi mai mult sau mai puţin.
L.S.: Da, în primul rând, pentru că fac parte din comitetul pentru securitate internă, mă preocupă aliaţii noştri şi ştiu cât de importanţi sunt România şi cetăţenii români. În al doilea rând, cunosc multe familii care au rude în România şi care sunt îngrijorate de cei dragi din punct de vedere economic, sunt îngrijorate de cei dragi când oamenii sunt luaţi de pe stradă şi duşi după gratii. Sunt îngrijorate când văd ce se întâmplă în zona Mării Negre, de agresivitatea pe care o vedem venind din partea Rusiei, şi ei mă întreabă în fiecare zi dacă vom proteja România.
E.H.: Și aveţi de gând să protejaţi România?
L.S.: Iar răspunsul meu este că România face parte din NATO, este un aliat activ, unul dintre cei mai buni aliaţi ai noştri din întreaga lume şi, dacă mă întrebaţi pe mine, vom proteja România.
E.H.: Prin urmare, punctul 5 din Tratatul NATO se va aplica, va fi valid în caz de conflict.
L.S.: Aşa spune punctul 5 în cazul unei agresiuni împotriva unui membru NATO.
E.H.: Ce aveţi de gând să faceţi de această dată în România?
L.S.: De data aceasta, în afară de participarea la forumul unde a vorbit şi Michael Turner, este o ocazie de a întâlni oameni, m-am întâlnit cu oficiali guvernamentali, ne vom duce să vedem sistemul de apărare antirachetă. Vreau să subliniez mai ales cuvântul „apărare”, este un sistem de apărare…
E.H.: Chiar dacă ruşii consideră acest scut drept o armă ofensivă?
L.S.: Am stat faţă în faţă cu asistentul ministrului Apărării din Rusia când mi-a spus că el consideră sistemul a fi unul ofensiv, iar eu i-am răspuns că este unul defensiv, cu adevărat defensiv, al cărui scop este acela de a doborî o rachetă care poate veni din orice direcţie în teatrul de operaţiuni european. Acesta este sistemul, iar noi vom merge să vedem ce progrese s-au făcut în implementarea acestui proiect. Şi cred că până la sfârşitul anului va fi funcţional.
E.H.: Din acest an va fi operaţional.
L.S.: Da, respectă programul de implementare, costurile estimate.
E.H.: Doamnă Loretta Sanchez a fost o mare plăcere să vă avem aici în această seară la Digi24, acesta este numele televiziunii noastre de ştiri.
L.S.: Da, am auzit de dumneavoastră, de Digi24. În primul rând, vă mulţumesc pentru că mi-aţi oferit ocazia de a face publicul din România să înţeleagă că noi credem în el, că dorim tot ce e mai bun pentru el şi că dorim să continue a avea încredere că suntem un prieten şi un bun aliat. De 19 ani de când sunt în Congres am văzut loialitatea ţării dumneavoastră şi este o mare plăcere pentru mine să mă întorc aici.
E.H.: Vă mulţumesc foarte mult! Să aveţi o şedere plăcută şi de această dată aici.
