de Kay-Alexander Scholz (comentariu Deutsche Welle)
AfD nu a reușit să câștige primul post de primar în Germania, pierzând alegerile de la Görlitz. Este nevoie acum de reflecție serioasă. Există întrebări care așteaptă încă un răspuns.
Afiș electoral la Görlitz al candidatului AfD la Primărie, Sebastian Wippel
„Am scăpat încă o dată!” Mulţi germani au acest sentiment după aflarea veştii că nu s-a ajuns, totuşi, la prima victorie a unui candidat al partidului populist de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) la alegerile pentru primăria unui oraş. Dar nu trebuie să uităm că a fost o cursă destul de strânsă: 45 la sută au optat pentru AfD în oraşul est-german Görlitz.
O alianţă politică, dincolo de liniile de partid, s-a format pentru a împiedica victoria candidatului AfD Sebastian Wippel. Atât moştenitorii revoluţiei paşnice din Uniunea Creştin-Democrată (CDU), cât şi cei ai dictaturii est-germane din Partidul Stângii fac parte din alianţă. Astfel, convingerile politice au ajuns pe plan secund – ceea ce nu va lăsa rece baza partidului CDU.
Dincolo de politica locală, scrutinul din cel mai estic oraş al Germaniei simbolizează o dilemă dificilă.
Toţi împotriva unuia?
AfD este de puţin timp cea mai puternică forţă politică la nivel comunal, în consiliile municipale şi locale, în regiunea din jurul oraşului Görlitz – iar acest lucru este valabil pentru cinci ani, cât durează mandatele. Noul „ținut AfD” se întinde până sus spre Berlin și mai departe spre granița poloneză, până la Marea Baltică. Victoria candidatului CDU la Görlitz modifică nesemnificativ această dinamică, în urma căreia AfD este pe cale de a deveni un partid popular în estul Germaniei, cu 20 până la 30 de procente din opțiunile electoratului.
La alegerilee regionale din toamnă, AfD va deveni probabil cea mai puternică forță politică în două landuri germane. Pentru a se forma deci un guvern regional împotriva AfD, va fi nevoie ca trei sau patru partide să coalizeze. Așa cum s-a întâmplat acum la Görlitz. Faptul că CDU a putut colabora inclusiv cu Partidul Stângii la Görlitz este grăitor în acest sens.
Printre locuitorii din estul Germaniei care au mai prins fosta RDG, revine în actualitate noțiunea peiorativă de „bloc de partide”. Aceasta se referea în timpul dictaturii comuniste la niște partide de formă, neimportante, fără profil propriu, create doar pentru a menține simulacrul unei democrații în plină dictatură. Puterea revenea partidului care deținea majoritatea incontestabilă, SED. Chiar dacă această comparație istorică este una greșită, ea semnalizează o anume distanțare alarmantă între cetățeni și partide.
După alegerile regionale, obiectivul va fi împiedicarea accesului AfD la putere. Ceea ce va însemna ocolirea celei mai puternice forțe politice (cel puțin după datele actuale). Se pune în acest caz întrebarea ce se alege de principiul democratic potrivit căruia cel mai puternic partid conduce sau invită la formarea unei coaliții de guvernare?
Să evităm o polarizare și mai mare
Și mai sunt și alte întrebări. Ce se întâmplă cu concurența între partide pe baza profilelor lor diferite, dacă tot ce fac ele este să renunțe la propriile obiective și la propriii candidați doar pentru a împiedica o anume forță politică sau un anume politician? Mai este aceasta o competiție corectă între opinii diferite?
Redactorul DW Kay-Alexander Scholz
Aici încep de fapt îndoielile serioase: nu duc aceste evoluții la punerea sub semnul întrebării a actului de a vota în sine? Nu există astfel riscul de a pierde legitimitatea votului? Mai ales că s-au auzit de curând și propuneri de genul: să se voteze până când rezultatele vor corespunde necesităților anumitor partide?
Sigur că Germania are o responabilitate istorică specială: niciodată din nou fascism, niciodată din nou dictatură! Nu este însă tocmai aceasta un motiv major pentru a ne îngriji de o democrație activă și dinamică? Cine împarte lumea în „bine” și „rău”, cum se întâmplă prea des în dezbaterile politice actuale, se află însă pe un drum greșit. Această dihotomie ne aduce aminte de vechi basme germane. Pare să fie o slăbiciune a germanilor să extrapoleze din acestea un fel de romantism politic. Dar acolo unde emoțiile sunt prea tari și rațiunea prea slabă, dispar tonurile intermediare, de gri, ca și disponibilitatea de a face compromisuri. În locul lor apar polarizarea și taberele care se dușmănesc reciproc. În acest fel se reduce credința în puterea politicii democratice.
Este nevoie de inițiative noi
Rezultatul „bun” de la Görlitz nu ne poate amăgi cu privire la cutremurul politic care zguduie acum Germania, o țară atât de stabilă politic decenii la rând. Nu ne referim doar la AfD, ci și la slăbiciunea partidelor tradiționale SPD și CDU și la ascensiunea aproape de poveste a Verzilor ecologiști. Democrația are nevoie de politicieni curajoși, capabili să vină cu idei și soluții noi.
Cum ar fi de exemplu niște discuții reale despre greșeli și despre viziuni? Erori și eșecuri, de exemplu, precum cele care fac să nu poți să ajungi în orașul Görlitz în ziua de azi nici cu trenul, nici pe calea aerului. Acesta este un semn de sărăcie pentru așa-zisul „oraș european”. De ce nu s-a spus aproape nimic în campania electorală de viziuni de reînnoire a orașului în contextul multinațional, având în vedere că se află la intersecția cu țările vecine Polonia și Cehia? Poate că o astfel de discuție deschisă spre lume pate fi acum demarată după ce alegerile au fost câștigate de un politician CDU originar din România.
Sau ce ați spune de renașterea politicii obiective? Probleme urgente de rezolvat ar fi destule. Dacă acestea ar fi puse în primplan, poate că ar lua apa de la moara polarizării. Danemarca încearcă în prezent acest lucru cu un guvern minoritar. De ce nu? În Germania, așa ceva ar ajuta poate la astuparea unor morminte politice care par să se întindă în toată țara și să ajungă până la Görlitz.
