Ni se spune că necesitatea introducerii plății contribuțiilor de sănătate pentru pensiile de peste 3000 de lei vine din faptul că avem 16 milioane de beneficiari la 6 milioane de plătitori la sistemul de asigurări de sănătate. Eu nu cred că socoteala asta e corectă. Întâi, că multe persoane au mai multe venituri, ceea ce înseamnă că sunt dublu sau triplu plătitoare. Dacă fiecare contract de muncă e un plătitor, atunci avem șapte milioane de plătitori, nu șase. Apoi, nu e corect să se spună că avem 16 milioane de beneficiari. Eu, de pildă, am o vechime în muncă de 43 de ani. În toată perioada asta n-am stat o zi în spital. N-am cerut o zi măcar concediu medical. Toate pastilele pe care le-am înghițit în viața mea încap într-un pumn, așadar n-am prea beneficiat de compensări la medicamente. Am avut nevoie de consultații cam o dată la șapte ani, mi-am făcut câteva radiografii în toată viața și un singur RMN. În schimb, am plătit în fiecare an contribuții consistente, din două-trei venituri, afirmă Varujan Vosganian, fost ministru al finanțelor, in prezent președinte al Uniunii Scriitorilor.
Cu mine sistemul a făcut o mare afacere. Și bănuiesc că nu sunt singurul deținător al unei asemenea performanțe. Corect ar fi să se spună câți beneficiari reali a avut sistemul, nu câți beneficiari potențiali. Și atunci am vedea că între numărul plătitorilor și cel al beneficiarilor reali diferența se reduce semnificativ. În plus, dacă un pensionar continuă să lucreze și plătește, în consecință, contribuții la sistemul de sănătate, e corect să i se perceapă și la pensie această contribuție? Care e justificarea acestei duble (dacă nu chiar triple) taxări?Eu cred că problemele sistemului de sănătate stau în altă parte. În ultimii douăzeci de ani, sistemul de sănătate și-a triplat, practic, veniturile în termeni reali. Problemele au rămas. Motivul pe care ni-l oferă guvernanții pentru a taxa pensionarii nu e convingător, mai spune Vosganian.
