COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
Adevărul despre așa-numita Revoluție din decembrie 1989 nu va putea fi scos la iveală fără să existe în prealabil o largă voință politică împărtășită de toți cei care dețin secrete de stat.
Procurorul general al României, Augustin Lazăr, a declarat luni la sediul CSM că va cere declasificarea tuturor documentelor referitoare la eveninementele tragice din decembrie 1989: ”Evident, toate documentele care pot să aducă o contribuție, toate documentele care au o contribuție pentru a clarifica situația de fapt la Revoluție trebuie declasificate”.
S-a remarcat însă imediat că declasificarea nu ține de Parchet și că privește direct și în primul rând Serviciul Român de Informații în dubla sa calitate: de posesor al unor arhive relevante, dar și de ”paznic” legal al tuturor secretelor de stat. Dar documente de primă importanță pentru ancheta declanșată de parchetele militare se găsesc de asemenea la MapN, la Ministerul de Interne și la Ministerul de Justiție, care devin la rândul lor actori importanți în această anchetă.
Teoretic, Guvernul este cel care decide. Desecretizarea documentelor se face prin hotărâre de guvern, ceea ce ne arată că nu e suficient ca procurorul general să facă o declarație, fiind necesar un angajament politic puternic și lipsit de orice echivoc. Iată de ce ar trebui ca fiecare partid politic cu șansa de a conduce guvernul după alegeri să facă angajamente puternice în această privință. Dacă partidele și candidații la funcția de premier tac, nu avem nicio garanție că ancheta parchetelor va decurge conform aștepărilor noastre. În 1996 subiectul mai era încă un punct central al campaniei electorale, CDR mai promitea încă adevărul despre Revoluție, dar astăzi totul trece ca și cum lucrurile ar fi de la sine înțelese, ceea ce poate fi înșelător. Cu atât mai mult cu cât desecretizarea documentelor relevante nu se va putea face în bloc, ci separat, în funcție de instituția care le deține. Guvernul nu poate emite o hotărâre globală cu privire la descretizarea arhivelor, ci numai cu privire la anumite fonduri de documente precis identificate.
Și putem observa de asemenea că nici măcar angajamentul unui guvern, deși indispensabil, nu este suficient. Căci legea este făcută în așa fel, încât desecretizarea să fie foarte dificilă: ”Informaţiile clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi declasificate prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a emitentului (art 24.legea 182/2002).” Adică, în cazul nostru e vorba de MapN, MI și de serviciile secrete.
Ne-am bucurat poate prea devreme la comunicatul parchetelor militare care au anunțat extinderea cercetărilor la tot ceea ce s-a întâmplat după 22 decembrie 1989. Declarații de acest tip, deși nu la fel de spectaculoase, am auzit mereu de-a lungul timpului, inclusiv din partea fostului șef al parchetelor militare, Dan Voinea, care anunța periodic câte un mare reviriment al anchetei. Au fost tentative eșuate din diferite motive sau poate, mai curând, anunțuri diversioniste, menite să calmeze opinia publică și să abată atenția de la lipsa de voință politică? De fapt, a fost cu totul ridicol să se creadă că procurorul Dan Voinea, care nu era nimeni altul decât cel care a întocmit rechizitoriul soților Ceaușescu la simulacrul de proces din decembrie 1989, ar fi putut aduce adevărul la iveală.
Prin urmare ar fi nevoie să existe o voință politică afirmată fără echivoc de partidele politice și de președintele Iohannis, care să fie susținută inclusiv la nivelul serviciilor secrete. Așa cum am văzut, Guvernul are autoritatea formală de a desecretiza anumite documente, dar e necesară solicitarea ”emitentului”, adică a acelor instituții care au secretizat documentul: MApN, MI și, nu în ultimul rând, SRI. Acolo se află ”cheia” procesului Revoluției. Nu este exclusă nici opoziția unor guverne străine, căci, dacă unele documente le-ar privi direct, ar putea emite obiecții pe care partea română s-ar vedea nevoită să le ia în considerare.
În orice caz, fără accesul complet la arhivele anilor 1989 și 1990, procurorii nu vor putea face nimic și ne vom fi ales, în prag de alegeri, cu o nouă declarație diversionistă, ca de fiecare dată.
