Michael Rubin, un fost oficial din Pentagon, specializat in Orientul Mijlociu, Turcia si Iran, a publicat pe 21 martie un text intitulat „Ar putea avea loc o lovitura de stat in Turcia?”, in care anunta ca sunt intrunite toate conditiile, scrie Hotnews.
Potrivit The American Enterprise Institute, Michael Rubin este un fost oicial din Pentagon ale carui arii de cercetare sunt Orientul Mijlociu, Turcia, Iran. Rubin instruieste militari trimisi in Orientul Mijlociu si Afganistan si preda cursuri referitoare la Iran, terorism si politica araba. Rubin a trait in Iranul post-revolutionar, in Yemen, in Irak inainte si dupa razboi.
Redam mai jos cele mai relevante pasaje din articolul fostului oficial din Pentagon, Michael Rubin, publicat pe 21 martie (conform Hotnews)
„Situatia din Turcia este proasta si se inrautateste. Nu este vorba doar de deteriorarea securitatii in mijlocul unui val de terorism. Datoria publica poate fi stabila, dar datoria privata a scapat de sub control, turismul se afla in cadere libera iar declinul monedei a afectat puterea de cumparare a fiecarui cetatean. Se simte tot mai mult faptul ca, lasand deoparte rezultate alegerilor, presedintle Recep Tayyip Erdogan si-a pierdut controlul. Isi trimite oponentii la inchisoare, preia controlul asupra ziarelor de stanga si de dreapta si contruieste palate ca un sultan nebun sau aspirant la statutul de calif.
In ultimele saptamani, a amenintat din nou ca va dizolva Curtea Constitutionala. Coruptia este in floare. Despre fiul sau Bilal s-a relatat ca a fugit din Italia folosind un pasaport diplomatic saudit in timp ce politia italiana a inchis un presupus scandal de spalare de bani. Izbucnirile sale provoaca nedumerire atat in Turcia cat si in afara ei. Chiar si membri ai partidului de guvernamant vorbesc despre paranoia crescanda care, potrivit unor oficiali turci, a ajuns atat de mare incat Erdogan planuieste sa intaleze rachete anti-aeriene la palatul sau pentru a preveni eventuale atentate indreptate impotriva lui. Turcii – si armata turca – admit tot mai mult ca Erdogan duce Turcia in prapastie.
Acordand intai legitimitate liderului kurd Abdullah Ocalan, aflat in inchisoare, prin reluarea negocierilor si apoi prin incurajarea reizbucnirii conflictului, el a dus Turcia pe o cale fara sansa de victorie, dar cu sansa foarte mare a unei divizari de facto. La urma urmei, daca reincepe razboiul civil intr-o maniera similara anilor ’80-inceputul anilor ’90, kurzii din Turcia cu greu se vor multumi cu mai putin, cu atat mai mult cu cat exista precedentul stabilit de fratii lor din Irak si Siria. Acum multa vreme, Erdogan a cautat sa schilodeasca armata turca. In primii zece ani petrecuti de el la putere, guvernul SUA si Uniunea Europeana l-au incurajat de pe margine. Dar aceasta se intampla inainte ca si cei mai ferventi aparatori straini ai lui Erdogan sa-i recunoasca prabusirea in nebunie si autocratie.
Prin urmare, daca armata turca decide sa-l dea jos pe Erdogan si sa-i trimita apropiatii in spatele gratiilor, s-ar putea descurca mai departe? Raspunsul este da. In acest moment electoral, este putin probabil ca administratia Obama sa faca mai mult decat sa-i critice aspru pe liderii loviturii de stat, mai ales daca acestia vor merge in mod clar pe drumul restaurarii democratiei. (…)
Liderii loviturii de stat ar puta aduce in discutie criticile europenilor si americanilor referitoare la respectarea drepturilor omului, criticile societatii civile si ale jurnaistilor si i-ar putea elibera imediat pe toti jurnalistii trimisi la inchisoare si ar putea returna ziarele si posturile de televiziune proprietarilor de drept. Statutul Turciei de membru NATO n-ar trebui sa descurajeze actiunea: nici Turcia, nici Grecia nu si-au pierdut calitatea de membru NATO dupa precedentele lovituri de stat (…) Nici europenii, nici opinia publica americana nu vor regreta executarea lui Erdogan, a fiului sau a ginerelui sau, ori a unor oameni cheie Egemen Bağış sau Cüneyd Zapsu, chiar daca ar accepta un proces pentru coruptie si o lunga pedeapsa. Erdogan poate spera ca prietenii sai se vor mobiliza de partea lui, dar cei mai multi dintre prietenii sai – din afara si din interiorul Turciei – sunt atrasi de puterea lui. Odata plecat din palat, s-ar putea trezi foarte singur, o figura confuza la fel ca Saddam Hussein la propriul sau proces”.
Michael Rubin incheie prin a spune ca data fiind cresterea discordiei in Turcia precum si faptul ca este putin probabil ca armata turca sa sufere consecinte semnificative daca imita planul lui Abdel Fattah el-Sisi in Egipt, sa nu fim surprinsi daca politica agitata din Turcia va fi in curand si mai agitata.
Rubin a avut dreptate, tentativa de lovitura de stat a avut loc, numai ca dupa ce a esuat au inceput epurarile iar consecintele sunt dramatice pentru Armata turca supusa unui tratament fara precedent, cu un Erdogan amenintand cu reintroducerea pedepsei cu moartea.
