Gruparea teroristă al-Mourabitoune a publicat o înregistare video cu ostaticul român Iulian Gherguţ, un agent de securitate răpit la 4 aprilie din nordul Burkina Faso, care face apel la autorităţi să negocieze cu răpitorii pentru eliberarea sa.
Înregistrarea video, care durează mai puţin de un minut, este primul semn de viaţă al ostaticului român, de la răpirea sa, la 4 aprilie, în apropierea unei mine de mangan din Tambao.
În imagini poate fi văzut Iulian Gherguţ, înconjurat de trei bărbaţi înarmaţi. Mesajul a fost înregistrat în exterior, iar ostaticul în vârstă de 39 de ani se exprimă în limba franceză.
Ministerul Afacerilor Externe confirmă veridicitatea înregistrării video în care Iulian Gherguț cere ajutorul autorităților române.
Care este miza acestei răpiri?
La RFI Iulian Chifu, preşedintele Centrului de Prevenire a Conflictelor şi Early Warning spune că avem un caz special în care nu este vorba despre un simplu cetăţean român.
„E un cetăţean româno-francez care lucrează pe zona de securitate, deci ar putea să aibă şi alte legături în regiune. Trebuie să privim situaţia cu circumspecţie. Un ostatic este răpit în general de către grupările teroriste fie pentru a dovedi determinare în lupta împotriva occidentalilor, fie pentru a fi utilizat pentru a procura bani acestor grupări, dar în general statele nu plătesc bani pentru eliberarea ostaticilor. Acolo sunt implicate companiile angajatoare pentru că aşa funcţionează o companie serioasă aflată într-o zonă de risc maxim.”
Niciodată un guvern nu trebuie să plătească pentru răscumpararea ostaticilor. Presiunea majoră este pe firma care l-a angajat pe românul răpit, nu pe Guvernul român
Iulian Chifu mai spune la RFI că negocierile se poartă pe un anumit canal. „Nu trebuie să uităm că niciodată nu se dau răscumpărări pentru aceste elemente. Odată ce ai făcut-o, acest tip de negociere se va repeta. Cel mai bine este să aşteptăm deznodământul, orice tip de presiune asupra guvernelor nu face decât să dăuneze negocierilor. Cred că există o relaţie directă cu această firmă la care era angajat românul răpit. În general când vine o asemenea investiţie într-o zonă deşertică plină de organizaţii şi grupări teroriste devine o ţintă şi o sursă financiară într-o formă sau alta. Presiunea majoră o vedem din înşiruirea făcută în mesaj este în primul rând firma în cauză, apoi guvernul din Burkina Faso şi în al treilea rând guvernul român.”